Premierul francez, Manuel Valls, a prezentat luni demisia Guvernului său preşedintelui François Hollande, care l-a invitat imediat să constituie o nouă „echipă coerentă, cu orientările fixate pentru ţară, componenţa urmând a fi anunţată marţi“. Perfect sincronizat cu Preşedinţia, Valls va reforma echipa, eliminând o minoritate de miniştri care criticau politica de austeritate a premierului, susţinută de Hollande. Analiştii vorbesc însă despre o criză politică majoră, o criză a regimului, a instituţiilor, un război între „aripile“ stângii.
Criză guvernamentală în Franţa declanşată aparent de contestarea politicii de austeritate dusă de premierul Valls, care, sub tirul criticilor unor membri din propriul guvern şi-a anunţat luni demisia. Preşedintele Hollande, care îl susţine, i-a cerut să formeze şi să prezinte marţi o nouă echipă „coerentă”. Noul cabinet este perceput ca o demonstraţie de forţă contra criticilor lui Valls din ultimele zile.
Premierul francez, un social-democrat care a fost comparat cu fostul premier britanic Tony Blair, a decis să demisioneze după un weekend dominat de criticile aduse de ministrul Economiei, Arnaud Montebourg care a criticat ferm orientările economice ale executivului care a cerut noi politici economice, apreciind că măsurile de reducere a deficitului au paralizat economiile zonei euro şi a cerut guvernelor să schimbe politicile de austeritate în caz contrar riscând că piardă electorii în favoarea partidelor populiste şi extremiste. Montebourg a cerut preşedintelui să repudieze „dogma” „kafkiană” europeană de austeritate, pe care o atribuie cancelarului german, Angela Merkel. Alt ministru al stângii, cel al Educaţiei, Benoit Hamon, a acuzat-o pe dna Merkel că „slujeşte propriilor interese şi nu pe cele ale Europei”. Ministrul de Finanţe, Michel Sapin a recunoscut recent că slaba creştere înseamnă că Franţa nu poate atinge obiectivul de reducere a deficitului pentru acest an, dar a subliniat că guvernul va continua să reducă deficitul „într-un ritm adecvat”. Franţa, criticată de Bruxelles că nu răspunde obiectivelor de deficit bugetar, este angajată în cea mai mare reducere de cheltuieli din ultimele patru decenii – o reducere de 50 miliarde euro în trei ani. Totuşi, în acest an se aşteaptă o creştere zero, ceea ce înseamnă că Parisul nu va putea respecta deficitul de 4% din PIB la finele anului. Cancelarul german a avertizat săptămâna trecută că se va opune oricărei modificări a regulilor zonei euro, exprimând temerea că o relaxare a disciplinei disciplinare ar duce la o reluare a speculaţiilor contra euro pe pieţele financiare.
Montebourg este unul din reprezentanţii cei mai influenţi ai aripii de stânga a socialiştilor francezi, curent care s-a distanţat de politica de austeritate în Franţa şi în Europa şi critică Germania care a impus această austeritate în toată Europa. Or, demisia spectaculară a lui Valls este o tentativă de reafirmare a autorităţii primului ministru şi a preşedintelui François Hollande după aceste atacuri asupra politicii de austeritate în Franţa şi zona euro. Iar criticile aduse politicii premierului coincid cu o cădere a popularităţii premierului, numit în funcţie la 1 aprilie. Coincide şi cu o rebeliune în rândul parlamentarilor din partidul aflat la putere, Partidul Socialist. Slaba performanţă economică a fost un factor major în scăderea cotei de popularitate a premierului, care a ajuns în această lună sub 36% în timp ce preşedintele Hollande a rămas preşedintele cel mai nepopular din ultima jumătate de secol, potrivit sondajului Ifop, publicat duminică.
Divergenţe socialiste
În context, analiştii francezi consideră că demisia premierului Valls reprezintă o criză majoră, o înfruntare extrem de clară între două luni în sânul aceleiaşi majorităţi. Valls şi Hollande nu aveau altă opţiune dar situaţia este fără ieşire, fiind declarat războiul „stângilor”, urmând să se manifeste prin diverse confruntări. Este o criză politică foarte gravă, o criză a regimului şi o criză a instituţiilor. Bipolarizarea instituţiilor între PS şi UMP se manifestă şi în interiorul celor două formaţiuni – există două PS şi două UMP – şi analiştii evocă în presa franceză faptul că situaţia face ţara neguvernabilă. Iar războiul celor două „stângi” nu se va opri.
După demisia Guvernului Valls, înlocuirea miniştrilor „demisionari” nu va fi complicată şi în pofida eforturilor lui Montebourg pentru o „redresare productivă”, postul său ministerial nu este dintre cele cruciale – politica economică a Franţei se decide laÉlysée şi la Bruxelles. Problema reală este cea a majorităţii de care va avea nevoie viitorul guvern. Cum se poate guverna cu un Partid Socialist rupt între deputaţii „înţelepţi”, acceptând de voie de nevoie linia socio-liberală a executivului şi între deputaţii aflaţi în „frondă”, care îl vor susţine pe Montebourg? Refuzând să voteze unele texte, aşa cum au mai făcut, aceşti „opozanţi” vor putea pune guvernul în dificultate, reprezentând astăzi „cheia”.
Manuel Valls poate scăpa de această constrângere a „frondei”, versiunea 2014, schimbând majoritatea. Poate face alianţă cu centriştii? Ce poate salva un „căpitan” Hollande de furtuna politică?
Pentru a regăsi o majoritate, preşedintele poate decide dizolvarea Adunării naţionale, ceea ce ar fi o soluţie sinucigaşă pentru actuala majoritate, precizează experţi şi reprezentanţi ai clasei politice. Doar un număr insuficient de deputaţi ar rezista şi Hollande nu ar avea altă soluţie decât să ceară dreptei să guverneze.
