Domnul Gheorghe Funar merita cu prisosinta titlul de secui de onoare pentru avertismentul ca secuii isi vor proclama, "dupa modelul Kosovo", independenta Republicii Secuiesti pe data de 15 martie. El a facut "promo" pentru secui, iar pentru ziua de 15 martie "priming", cum spunem noi in comunicare politica. Cu alte cuvinte, de unde eram pe cale sa nu bagam de seama ca iarasi a venit 15 martie, gratie dlui Funar asteptam cu sensibilitate maxima momentul. Asemanarea cu Kosovo imi scapa (o fi curatare etnica in secuime, ori rezolutie ONU, ori bombardament NATO, iar eu nu am observat?), dar in rest e adevarat ca unii de acolo se gandesc de zor ce prostie ar putea face de 15 martie sa mai puna putin gaz pe focul de paie. Gazul si paiele au nevoie unele de altele pentru a intretine asemenea artificii. Problema e ca uneori scanteile mai pot intalni in drum si materii veritabil inflamabile.
Oameni ca Funar sunt indispensabili micului grup de oameni dedicati autodeterminarii maghiarimii din Romania (incapabili sa spuna cati secui sunt si cum ii deosebim de restul maghiarilor). "Secuii" sunt un pretext: terenul de lupta este intre nationalistii romani si cei maghiari, care nu se lovesc niciodata mortal, de frica sa nu ramana cu moderatii si sa se fluiere sfarsitul partidei. Laszlo Tökes, citat de mine in "Transilvania subiectiva" (Humanitas, 1999), spunea acolo clar si raspicat ca oameni ca Funar aduc servicii cauzei maghiare, ca problema o reprezinta toleranta romanilor, care-i poate demobiliza pe maghiari si astfel sa fie asimilati pe nesimtite. Au trecut ani si ani si nu se asimileaza nici un maghiar (doar ca emigreaza, ca si romanii) – ar fi si greu la o minoritate care are atatea scoli, ziare, televiziune in maghiara prin cablu, dar frica de extinctie persista, stimulata de oameni ca Funar. si de lipsa lor de scrupule, pentru ca a spune ca maghiarii din cele doua judete au depozite de arme (in realitate, Harghita si Covasna continua sa fie un fel de regiuni ocupate de noi, cu mai multa armata pe cap de locuitor decat oricare din Romania si cu majoritatea politistilor etnici romani in comunitati integral maghiare). Ca si in alte ocazii, dl Funar abuzeaza de imunitatea sa parlamentara. Sunt si iresponsabile si ilegale asemenea declaratii incendiare, care pot provoca un conflict serios (sa presupunem ca are loc o demonstratie mai agitata, jandarmii o vor privi cu alti ochi daca se asteapta ca secuii sa scoata armele si, cum au facut si in Kosovo, pot sa-i impuste, daca se sperie, pe vreo doi).
Dl Funar merita ca atare titlul de secui de onoare tot asa cum si premierul sarb Kostunica il merita pe cel de kosovar de onoare. Dar nu stiu daca titlurile astea nu aduc mai mult si altceva decat se asteapta beneficiarii. Asemenea oameni sunt specializati in profetii autoindeplinite, care nu s-ar fi realizat daca nu deschideau ei gura sa le anunte. Kostunica a tot strigat ca va fi mare instabilitate dupa Kosovo, si intr-adevar a fost. Dar una provocata in exclusivitate de sarbi, care au inteles chiar de la el ca e cazul sa se agite, sa dea foc la ambasade si la masini de politie. Din nenumaratele regiuni care ar fi trebuit sa urmeze exemplul Kosovo, separandu-se de tara-mama, singura care a inceput este chiar Republika Srpska, partea din Bosnia locuita de sarbi, care face ce vrea Belgradul. Celelalte nu s-au grabit deloc, pentru ca de fapt rusii nu au nici un interes sa le recunoasca (recunoasterea Transnistriei de rusi ar impinge in sfarsit Moldova sa ia o decizie daca vrea in Rusia sau in Romania, ceea ce nu e interesul rusilor, care prefera o situatie incurcata) sau pentru ca si-au mai declarat-o si stiu perfect ca nu le ajuta la nimic (de la Abhazia la Palestina). Dar efecte, vorba aceea, sunt: investitorii care pariau pe Serbia ca tara europeana au inceput sa impacheteze cand li s-a dat foc la ambasade. La fel, prinsi intre Funar si cei cativa lideri locali din secuime care ascund cu buna stiinta oamenilor faptul ca sunt cei mai saraci din Romania, nu cei mai bogati, si ca primesc de la Bucuresti mai mult decat dau, populatia locala s-ar putea simti impinsa la zid. Nici UDMR nu sta prea bine intre noii lideri maghiari si DNA. S-ar putea decide ca e mai usor sa te dai persecutat etnic just in case decat sa te porti echilibrat si sa iei lovituri din toate partile.
Desi reactia in Romania la situatia din Iugoslavia a fost cu totul exagerata si pe alocuri chiar jenanta pentru o natiune membra in NATO si UE, eu nu pot sa cred ca o sa facem jocul unor oameni ca Funar sau Tökes, pur si simplu electoratul maghiar si roman e prea echilibrat si moderat pentru a urma asemenea oameni politici. Autonomia teritoriala secuiasca (pentru ca Funar stie perfect ca nu de independenta e vorba) nu e, adevarat, o idee buna. Nu ar rezolva nici o problema, ar crea doar altele noi. Mai putin de jumatate din maghiarii din Romania locuiesc in Covasna si Harghita, iar crearea a doua categorii de maghiari, unii cu statut special si altii fara, nu e de natura sa imbunatateasca viata nimanui. si maghiarii stiu asta. In sondajul facut tot in Transilvania subiectiva aratam ca maghiarii din afara regiunii, care sunt majoritari, nu sunt de acord cu aceasta solutie. Unii lideri maghiari mi-au purtat ani de zile pica pentru aceasta carte si au contestat sondajul. As fi curioasa sa vad un sondaj pe Transilvania la care sa se puna aceeasi intrebare si sa existe o majoritate pentru, dar de atunci nu am vazut nici unul.
"Transilvania subiectiva" a fost intre timp publicata online in engleza si am dat, cu surpriza, recent peste un site Internet unde comenteaza sute de cititori, in general straini care calatoresc prin Transilvania si au nevoie de o sursa in limba engleza. Oamenii au tot felul de comentarii critice, foarte bune daca m-as decide sa mai scot o editie, dar am vazut cu placere mai ales observatia frecventa ca, iata, romanii pot scrie obiectiv despre unguri! Problema e ca, dupa ce ma citesc pe mine, iau pe aeroport "Nine o’Clock" si il citesc si pe Funar. Fara el, credibilitatea acelor maghiari care se plang ca noi le calcam aici in picioare identitatea nationala ar fi zero in Europa.
Dr. Alina Mungiu-Pippidi este presedinte SAR si profesor de politici publice la Hertie School of Governance din Berlin