Creşterea dobânzilor pentru bondurile americane şi japoneze, începutul unui declin pe burse, scăderea dolarului canadian – cea mai sensibilă valută la sentimentul global faţă de risc –, denotă începutul unei mişcări de corecţie ce ar putea rivaliza, la apogeu, cu panica din 2007-2008, consideră analiştii Admiral Markets.
Epoca de aur a dobânzilor mici pentru bonduri şi a burselor în continună urcare, impulsionate de robinetul de bani uitat deschis de băncile centrale, este pe cale să se încheie, consideră unii analişti. „Monetizarea masivă adoptată de Rezerva Federală, Banca Japoniei, Angliei, Elveţiei şi cea Europeană, ce a dus preţurile activelor financiare la maxime istorice, se va sfârşi tragic. Cea mai mare bulă speculativă din istorie a început să se dezumfle, iar în următoarele luni tendinţa s-ar putea accelera şi transforma într-un colaps ce va afecta preţurile oricărui activ financiar de pe planetă“, se arată în ultimul raport Admiral Markets.
Care sunt semnele ce anunţă asta?
În primul rând, dobânzile în creştere. „Bonurile de tezaur americane şi japoneze, cele mai lichide instrumente financiare din lume, au înregistrat în luna mai cel mai mare declin din ultimii ani (randamentul a urcat de la 1,6% la 2,1% pentru bondurile americane cu maturitatea de 10 ani, determinând scăderea preţurilor, n.n).
Dacă scăderea continuă, un colaps masiv în piaţa bondurilor este foarte probabil, iar cu cât preţul acestora este mai mic, cu atât dobânzile vor fi mai mari. Consecinţele ar fi grave pentru economie, întrucât creditul ar deveni foarte scump sau inaccesibil“. Cum trăim într‑o lume supraîndatorată, serviciul datoriei este crucial. Japonia, care a anunţat o măsură-şoc de dublare a masei monetare şi care s-a grăbit să decreteze creşterea economiei şi impulsionarea exporturilor prin deprecierea yenului vede acum cum costurile cu dobânzile (datoria publică este peste 200% din PIB) începe să‑i strice planurile (la o dobândă de 2,8%, veniturile bugetare ar fi de pildă cheltuite integral pentru plata dobânzilor la datoria statului). Când dobânzile încep urcarea, băncile centrale trebuie să-şi întrerupă monetizările iar preţul activelor începe să scadă.
În al doilea rând, declinul început pe pieţele bursiere.
„Indicele utilităţilor din Statele Unite s-a prăbuşit 12% în ultimele 2 săptămâni, acesta fiind cel mai amplu declin din ultimii 4 ani, iar piaţa japoneză de acţiuni a căzut 18% în aceeaşi perioadă, recordul ultimilor 25 de ani. Pentru bursele de acţiuni din întreaga lume a fost cea mai negativă perioadă din 2013 şi această corecţie s-ar putea transforma într-un trend descendent de durată“, subliniază raportul.
De regulă, marii investitori, „smart money“ anticipează schimbarea politicii monetare şi încep să-şi marcheze profiturile. Nu este o cădere „din puţ“ a burselor, mereu există reveniri aparente care să atragă carne nouă de tun, iar tendinţa nou creată nu este uşor de recunoscut.
În sfârşit, dinamica valutară denotă aversiunea faţă de risc.
„Dolarul australian, cea mai atractivă valută în ultimii ani şi cea mai sensibilă la sentimentul global faţă de risc, a pierdut aproape 10% în ultimele săptămâni. Această evoluţie anticipează o scădere a cererii pentru mărfuri şi materii prime, în special din China, dar şi din Europa sau SUA. Monezile asiatice au înregistrat în mai cel mai sever declin din ultimele 12 luni, investitorii retrăgându-şi capitalul din activele regionale“, observă analiştii Admiral Markets. Deprecierea leului din ultimele zile subliniază la rândul său acest fenomen. Pe nesimţite, cursul euro/leu a atins 4,4 lei. „Sunt semnale puternice că pieţele de acţiuni şi obligaţiuni încă ignoră riscul şi publicul vânează randamente la praguri extreme. Puse la un loc, ne arată că suntem într‑un Bubble şi ca de fiecare dată, se va încheia urât“, conluzionează Cristian Cochintu, analist financiar.
