Aproape 130 de reactoare nucleare au fost închise până acum în lume, din diverse motive, fie ele economice sau politice. Fukushima ar fi însă doar a opta centrală nucleară, din micul grup de astfel de construcţii care au fost dezafectate ca urmare a unor accidente nucleare. Guvernul japonez ia în calcul acest scenariu, după ce a scăpat ca prin urechile acului de un dezastru nuclear. Deşi costurile închiderii unei centrale nucleare sunt foarte ridicate, de ordinul miliardelor de dolari, există procedee şi echipamente care asigură siguranţa unei astfel de operaţiuni, fără urmări asupra mediului, arată Asociaţia Nucleară Mondială (WNA).
Japonia a mai trecut prin experienţa închiderii unor reactoare nucleare, niciodată însă din cauza unor avarii sau accidente. În 1998, reactorul Tokai-1 a fost închis după 32 de ani de funcţionare, pentru că îşi depăşea durata de viaţă. Până în 2018, terenul pe care se afla reactorul ar urma să fie liber şi sigur pentrualte întrebuinţări. Costul operaţiunilor de dezafectare se ridică la peste 1 miliard de dolari.
Durata de viaţă a reactoarelor mai vechi era de aproximativ 30 de ani, în timp ce noile generaţii de tehnologie au o durată de viaţă cuprinsă între 40 şi 60 de ani.
Există trei proceduri standard pe care Agenţia Internaţională de Energie Atomică (AIEA) le foloseşte pentru dezafectarea unei centrale nucleare. Prima este dezafectarea imediată (Decon în terminologia americană) şi permite încetarea rapidă a operaţiunilor de control şi supraveghere. Decontaminarea locaţiei începe la câteva luni după oprire.
A doua opţiune este armătura sigură (Safestor în terminologia americană). Procedura amână îndepărtarea definitivă a controlului asupra reactorului cu 40-60 de ani şi presupune amplasarea reactorului într-o structură de depozitare sigură, până la momentul în care încep operaţiunile de decontaminare şi dezasamblare.
“Înmormântarea” (Entomb în terminologia americană) este procedura care permite substanţelor radioactive ale reactorului să rămână acolo unde sunt, în condiţii de siguranţă. Operaţiunea presupune îmbrăcarea locaţiei într-o structură extrem de durabilă din beton, care va rezista atât de mult, încât radioactivitatea nu va mai pune probleme.
Emisiile radioactive provin în proporţie de 99% de la combustibilul folosit la reactor şi care este îndepărtat la dezafectare, explică specialiştii WNA. Restul materialelor periculoase sunt componentele reactorului care au fost expuse mult timp iradierii cu neutroni. Procedura de dezafectare presupune convertirea lor în diverşi izotopi, precum fier-55, cobalt-60, nichel-63, carbon-14, care nu mai sunt atât de periculoşi. În 50 de ani, radioactivitatea lor devine inofensivă.
Cele 7 reactoare nucleare care au fost închise până acum din cauza unor accidente sau avarii ireparabile sunt următoarele:
- Saint Lucens – 1966, Elveţia. A operat timp de 3 ani, până miezul reactorului s-a topit (core meltdown).
- Gundremmingen A – 1977, Germania. A operat timp de 10 ani şi a fost închis din cauza unor defecţiuni, urmate de erori umane în timpul operaţiunilor de răcire urgentă. Era un reactor de tip BWR, la fel ca la Fukushima.
- Bohunice A1 – 1977, Slovacia. A operat timp de 4 ani, fiind închis după o eroare de alimentare care i-a defectat miezul.
- Three Mile Island 2 – 1979, SUA. A operat doar un an, până la topirea parţială a miezului.
- Cernobâl 4 – 1986, Ucraina. A operat timp de 2 ani, până la accidentul care a dus la incendiul distrugător şi la topirea miezului reactorului.
- Greifswald 5 – 1989, Germania. A operat jumătate de an, până la topirea parţială a miezului.
- Vandellos 1 – 1990, Spania. A operat 18 ani, până când o turbină a luat foc.
