Unul dintre locurile comune ale istoriografiei noastre spunea ca domnitorii din Tarile Romane, si mai ales stefan cel Mare, au tinut piept invadatorilor tatari si turci, aparand ca un scut Europa, aici, la est, unde totul e luat, dupa cum iarasi foarte usor se spune, cu usurinta. Nu sunt deloc sigur ca toate bataliile noastre cu tatarii si turcii au avut ca mobil apararea Europei, asa cum nu sunt deloc sigur ca Mihai Viteazu a ocupat Moldova si Transilvania in ideea ca "toti suntem romani" si deci "pe veci aici stapani". Cat despre luatul in usor al lucrurilor pe la noi, asta se mai verifica din cand in cand, ca, de pilda, la inceputul acestei luni, cand lumea, inclusiv cea romaneasca, a primit stirea ca CSAT-ul nostru a aprobat amplasarea unor elemente ale scutului antiracheta american pe teritoriul Romaniei. Destui comentatori lucizi au observat cum a trecut aceasta stire, de fapt, istorica, pe planul doi, in favoarea luptelor intestine din PSD pentru sefia partidului. Dintr-un anume punct de vedere, poate ca e mai bine asa. Altfel, de cate ori este in prim-plan o stire privind alianta noastra cu SUA, rasar din nou figurile ruginite ale filosovieticilor mascati, ca atunci cand cu bombardarea Belgradului de catre americani.
Filorusismul, sau mai degraba spinarea plecata in fata Rusiei, ca mostenitoare a URSS, nu a disparut de la noi, chiar daca se deghizeaza in luciditate si analiza obiectiva. O intreaga masinarie de manipulare se pune in functiune de cate ori cei care decid destinele acestei tari se arata in favoarea aliantei cu Statele Unite. E drept, Rusia e la o azvarlitura de racheta cu raza scurta sau medie de actiune, in timp ce SUA sunt departe.
Reactiile fata de gesturile proamericane dau inca o data, daca mai era nevoie, masura in care generatiile de azi mai au vreo legatura cu acelea de acum 60 de ani, cand foarte multi romani, din toate straturile sociale, asteptau sa vina americanii. Oamenii aceia, care au asteptat in zadar, sau cei mai multi dintre ei, nu mai sunt azi in viata, iar mentalitatea s-a diminuat ingrijorator. Pragmatismul modern nu mai e in stare sa vada dincolo de granitele apropiate. Dar evolutia tehnicii a modificat raporturile strict geostrategice, un stat e azi mai aproape decat acum 60 sau 100 de ani, prin posibilitatile sale tehnice, chiar daca e situat pe harta la mii si mii de kilometri. stim ce s-a intamplat cu noi in primul razboi mondial din cauza ca aliatii erau departe, iar inamicii la doi pasi. (Nu va ganditi ca Rusia ne era aliata, a fost, conform documentelor, un aliat care ne-a pus numai bete in roate.) Scutul antiracheta tocmai acea distanta o reduce, nuantand geopolitica.
In numele unor vechi impartiri, consfintite intre Hitler si Stalin, dar si intre Stalin, Churchill si Roosevelt, Romania intra in sfera de influenta a Rusiei sau, ma rog, la vremea aceea, Uniunii Sovietice. Presedintele Putin a si cam spus-o voalat, inca de prin 2007. Or, ce inseamna sfera asta de influenta altceva decat posibilitatea de a-i da la cap in cateva clipe celui care nu se supune? si vii tu, de peste mari si tari, si le pui astora scut deasupra capului? Pai, nu invatam noi la tactica, pe cand eram in armata, doar cum sa ne aparam de armata americana, cu doua grupe, bravo si nu mai stiu cum? Invatam. si uite ca acum vine grupa bravo, ba, mult mai mult decat asta, care era infanterie curata, si se asaza in calea "marelui prieten de la Rasarit". Sigur ca obligatiile pacifice ii fac pe toti sa declare ca acest scut nu se amplaseaza din cauza Rusiei, ci a Iranului. si asa o si fi, dar la nevoie e bun si impotriva oricui altcuiva ar avea ideea sa atace o tara membra NATO.
De altfel, Rusia a mai distrus sistemul nostru de aparare de la Nistru, toate acele cetati din care daca au mai ramas niste urme vagi, construite de stefan cel Mare, tot asa, nu in calea rusilor, ci a tatarilor, dar care or fi fost ele bune candva si contra celor dintai. Era scutul Moldovei, atat cat se putea atunci. Nici azi Rusia nu e un aliat al NATO, chiar daca are nu stiu ce statut eufemistic-diplomatic exprimat, deci nu ar trebui, in principiu, sa se supere ca tarile din jur isi creeaza, cu ajutorul Americii, ca altfel nu pot, un sistem de aparare. E uluitor cat de mult descopera acest tip de proteste, asa-zis diplomatice, din scopurile politice ascunse ori, ca sa zic asa, de rezerva.
Revenind la noi, sigur ca acesta e un eveniment epocal in istoria Romaniei, la care visau, ca sa zic asa, stramosii. Pentru cei de azi, un lucru trebuie totusi mentionat: scutul antiracheta nu te apara si de propriile-ti atacuri impotriva ta, de manipularile interioare sau de afacerile catastrofale precum cea care vizeaza distrugerea Rosiei Montane, de injustitia justitiei, precum dosarul Revolutiei si cel al mineriadei din iunie 1990. Sau, cu alte cuvinte, americanii iti dau, dar nu-ti pun si-n traista.
