Marţi, în ziua votului pentru alegerea viitorului locatar la Casa Albă, sondajele nu permiteau încă departajarea clară între cei doi candidaţi, Barack Obama şi Mitt Romney, iar alegerile pentru Congres pot complica datele.
Hipnotizaţi de curbele sondajelor din ce în ce mai strânse, observatorii americani nu excludeau ca numele învingătorului să nu fie cunoscut cu certitudine miercuri dimineaţă, cum a fost cazul în noiembrie 2000 al duelului dintre George W. Bush şi Al Gore, când s-a impus o renumărătoare parţială. Dacă nu este suficient pentru a-i departaja, desemnarea viitorilor preşedinte şi vicepreşedinte ai Statelor Unite aparţine Congresului ales la urne.
În ultimele săptămâni, batalioane de avocaţi au fost formate de ambele tabere, democrată şi republicană, pentru a permite o reacţie rapidă în caz de anomalie. În 2000, juriştilor democraţi şi republicani le-au trebuit 24 de ore pentru a debarca la West Palm Beach, epicentrul contestaţiilor,în sudul Floridei. 37 de zile au fost necesare pentru descâlcirea încurcăturii electorale. Dacă litigiul este judecat serios, părţile dispun de maximum 11 săptămâni înaintea prestării jurământului pentru a efectua recalcularea buletinelor sub controlul jurisdicţiilor locale.
Citeşte şi VIDEO+FOTO. ALEGERI PREZIDENŢIALE ÎN SUA: MAREA BĂTĂLIE – Barack Obama vs. Mitt Romney
În cazul în care cei doi candidaţi, situaţie extrem de rară, ajung la egalitate perfectă în urma votului şi a renumărării, fiecare dispune de câte 269 mari electori şi, teoretic, ei au termen până la 17 decembrie pentru a găsi o soluţie. Care poate consta în concedierea unei părţi a marilor electori în principiu înfeudaţi concurentului. În lipsa unei soluţii, Constituţia americană încredinţează Camerei Reprezentanţilor nou-aleasă sarcina de a desemna preşedintele. În acest caz, delegaţia fiecărui stat dispune de o voce – regulă avantajoasă pentru republicani, care dispun de o majoritate solidă. Vicepreşedintele este ales de Senat, în prezent controlat de democraţi. O astfel de situaţie s-a produs în 1800, când Thomas Jefferson a fost ales de Cameră după ce a ajuns la egalitate cu Aaron Burr.
În 2000, Al Gore a câştigat la numărul de voturi, dar a reunit mai puţini mari electori decât George W. Bush şi repetarea acestui scenariu constituie preocuparea adepţilor reformei instituţiilor americane, mereu prompţi în a denunţa arhaismul colegiului electoral.
Scenarii de coşmar
Scenariul-catastrofă al unui preşedinte greşit ales, de care se tem experţii, rămâne o posibilitate credibilă, având în vedere suspansul care apasă asupra cursei prezidenţiale, cu sondaje foarte strânse şi diferenţele din marja de eroare în statele-cheie. Larry Sabato, politolog care crede în victoria lui Obama, este din ce în ce mai îngrijorat pentru viitor în cazul în care preşedintele Obama obţine victoria la scor apropiat cu al adversarului politic. Pentru că, în cel mai bun caz pentru el, Parlamentul ar rămâne divizat între o Cameră a Reprezentanţilor republicană şi un Senat democrat, fără majoritatea de 60 de voturi necesare pentru trecerea reformelor. „Asta înseamnă blocaj.” Iar republicanii vor fi obligaţi să accepte o formă de compromis la votul bugetului pentru a evita haosul bugetar care se profilează pentru începutul lunii ianuarie. Scenariul de coşmar ar fi o victorie a democratului în colegiul electoral (care decide rezultatul final) şi o victorie a republicanului la nivelul votului popular.
Relativa surpriză a unei victorii a lui Romney ar oferi o configuraţie diferită. Sabato arată cum triumful acestuia ar antrena o răsturnare de situaţie în Congres. Ar putea „lua” Senatul şi să se instaleze la Casa Albă cu o majoritate pe Capitoliu.
