Unul dintre cei mai cunoscuți scriitori clujeni, Horia Muntenuș, a publicat un nou roman, care pare să fie una dintre cărțile anului 2015 din Transilvania. Volumul ”Dincolo de stelele reci” a fost publicat la editura Azbest din Șiria și este inspirat de viața cazonă de dinainte de 1989. Succesul cărții este atât de mare, încât prima ediție a cărții aproape este epuizată. Succesul cărții nu este doar unul de public, ci a fost primită cu entuziasm și de critică.
„Romanul «Dincolo de stelele reci», semnat de scriitorul Horia Muntenuș, ne relevă un autor de mare travaliu stilistic, angajat într-o demonstrație literară inedită și spectaculară. Pretextul povestirii îl constituie viața militară a unor tineri recruți din contingentele de dinainte de 1989. Pregătirea armată, viața în cazarmă, antrenamentele specifice însemnului de armă – pregătesc o înșiruire de «întâmplări» stranii, «ordonate» de visele care survin în starea de comă a unui soldat. (….) Între vindecare și moarte se naște un drum (i)reversibil – drum al împăcării cu sine și cu Lumea, descris adesea ca o părere, ca o iluzie, ca o halucinație. «Dincolo de stelele reci» este o carte plină de simboluri, de lirism, de emoție, copleșitoare prin puterea expresivă, prin analizele aplicate absurdului și schematicului, este o carte a pildelor și a întâmplărilor magice în care suferința e salvată de bucuria și de splendoarea vieții, este un roman excepțional despre curățenia morală, despre puritatea sufletului, despre candoare și despre Libertate. Autorul, Horia Muntenuș, răscolește în metafore pentru a construi o poveste fantastică din epicul banalităților aparente”, scrie Andrei Ripcescu.
Alți critici au remarcat forța textului literar. „Motivul apei, mai mult, al bulboanei, în care se aruncă şi apoi se scufundă spre a găsi puterea, spre a căpăta forţa necesară pentru a ieși, din nou, afară, persistă în mai multe secvenţe, în desfăşurarea romanului. Puterea, forţa aceasta, vine de pe fundul «bulboanei adânci, cu apele reci» – unde simte, unde găseşte «o placă de marmură cu înscrisuri, litere înşiruite»”, scrie Ștefan Aurel Drăgan.
Pentru alți critici, lectura romanului a reactivat experiențe personale îngropate în adâncul memoriei. „Alături de autorul romanului «Dincolo de stelele reci» suntem noi, camarazii acestuia, veniţi parcă tocmai din plutonul unu din Campania întâi, Batalionul 24 Vânători de Munte, cu berete, pardon, tichii ce amintesc de John IV de Brabant, hotărâţi să ocupăm un loc privilegiat în «ziua istoricei bătălii», atunci când contează în fapt doar Viky, Maria şi toate celelalte care au ales ceea ce noi încă bâjbâim, orbeşte. Afară e cicatrizatul, cel care priveşte lumea ca prin caleidoscop sau ca prin fisheye, de partea opusă a bornei, în prelungirea ei, ca un ac magnetic. E Omul-bornă şi acesta este romanul său”, scrie și Paul Duma.
