De la bun început, am considerat că academicianul Ioan-Aurel Pop are calibrul intelectual necesar pentru a conduce Universitatea Babeş-Bolyai.
Şi asta fără ca acest lucru să însemne că alţi candidaţi, precum foarte capabilul profesor Daniel David ori profesorul Cristina Ciumaş ar fi fost nepotriviţi cu postul de rector. Însă alegerea lui Ioan-Aurel Pop a arătat că reprezentanţii comunităţii universitare îşi doresc o schimbare de stil, după epoca Andrei Marga. Este vorba de o schimbare de macaz interesantă, care poate aduce un plus de valoare. Tocmai de aceea, „România liberă” i-a oferit candidatului de atunci, Ioan-Aurel Pop, spaţiul necesar pentru a-şi expune ideile pe care doreşte să le aplice.
La câteva zile după aceea, actualul rector, Ioan-Aurel Pop, un istoric cu o reputaţie foarte bună, a fost transformat într-o vedetă mediatică. Mulţi panglicari din presa clujeană, obişnuiţi să clădească un cult al personalităţii oricui are puterea să împartă bani pentru publicitate, s-au repezit să îl „descopere” pe omul Ioan-Aurel Pop. Pe fond, demersul lor ar fi unul bun, pentru că rectorul celei mai mari universităţi din România este, vrând-nevrând, o personalitate importantă în spaţiul public. Însă la mulţi „colegi de presă” este deranjant apetitul pentru linguşit, cu speranţa unor beneficii materiale. Sunt convins că Ioan-Aurel Pop nu le va face jocul, chiar dacă, din amabilitate, nu doreşte să refuze dialogul cu jurnaliştii de cafenea. 
