» Scriitorul si istoricul Marius Oprea si-a lansat volumul "sase feluri de a muri", o noua carte in care abordeaza istoria comunismului. Sunt redate sase istorii reale din comunism cu oameni invinsi de Securitate.
Istoricul Marius Oprea revine cu un volum la limita dintre fictiune si istorie, construind pe marginea documentelor de arhiva profilul personajelor unor intamplari ramase in istorie. Autorul porneste de la sase istorii din comunism, atestate de documente, care au in comun moartea. In "sase feluri de a muri" (Editura Polirom), autorul prezinta evenimentele si ii descopera in arhive pe actorii acestora, iar apoi le creioneaza un intreg destin.
Moartea, traductibila la scara istoriei in termeni stiintifici sau juridici, devine ea insasi personaj, iar Marius Oprea a preferat sa imbine "ceea ce am gasit ca istoric cu ceea ce am imaginat ca scriitor, sa o descifrez". Totodata, cartea descrie lupta inversunata a Securitatii in anihilarea manifestarilor libertatii de opinie in perioada comunista. Astfel ca se nasc povesti, intamplari, personaje care altfel ar disparea in istorie.
La lansare, Marius Oprea spunea cum, de-a lungul timpului, si-a pus de nenumarate ori intrebarea: "Unde se duc istoriile mici? Unde dispar oamenii neinsemnati si istoriile lor?".
Autorul isi depaseste rolul de simplu evocator al unor intamplari mai mult sau mai putin indepartate si devine contemporan cu eroii sai, acele personaje infime care au construit istorii "mici". Ca sa va faceti o idee, el ii readuce in prim-plan pe Mugur Calinescu, tanarul care a "manjit" cu creta alba peretii Casei de Cultura a Sindicatelor din Botosani cu lozinci anticomuniste; cei cinci "spioni" din banda Saplacan, fara voie capturati in munti de Securitate si apoi executati (de altfel, "niste lumpeni, niste derbedei", dupa cum ii cataloga Mircea Cartarescu, impresionat de felul in care istoricul Oprea a reusit sa-i umanizeze); Vasile Cristurean, cel care si-a semnat condamnarea la moarte pentru ca a oferit adapost unui tanar "dezertor"; Pavel Aranici, fost colonel de Securitate in urma concursului de imprejurari oferit de activitatea sa de propaganda si informare, sprijinit de mama sa, bucatareasa Iuliana, la final devenind magazioner la Uzina de Cabluri si Radiatoare din Brasov – impresionant efortul lui de a fi corect si suspus ordinelor si, totodata, impresionanta descrierea decaderii lui; Silviu Craciunas, care a jucat un rol dublu: fortat de Securitate sa colaboreze, i s-a vandut acesteia, oferind informatii referitoare la diaspora romaneasca (organiza plecari ilegale in afara tarii, fiind apropiat marilor disidenti din acea vreme); Alexandru Nikolski, fost spion al URSS trimis in Romania anilor ’40 pentru culegerea de informatii pentru NKVD (este prins de granicerii romani si arestat pentru spionaj).
Autorul da cuvantul in finalul cartii – printr-un epilog initial dedicat unui prieten poet care murise – personajelor sale: "Am avut cea mai cruda moarte: cea despre care nu s-a putut vorbi, despre care se stie doar cate ceva si restul traieste in imaginatie. Adeverinte, formulare, adrese, tipizate. Toate, stampilate. Cum va spuneam, Haina Mortii". "Felul in care marturiseste, extrem de riguros, de omenesc, scoate in evidenta o calitate prioritara: compasiunea", remarca prof. Zoe Petre legat de cartea-marturie a fostului ei student Marius Oprea, adaugand ca "este o exorcizare a infinitei intristari acumulate de un cercetator al comunismului".
"Am incercat sa-mi imaginez ceea ce nu este consemnat in documente"
Ceva mai surprinzator a fost Mircea Cartarescu, care a vorbit despre autor in termeni speciali: "Am inceput prin a-i admira poezia, apoi i-am admirat curajul. Este singurul om curajos pe care il cunosc. Chiar imi era teama pentru viata lui, in anii ‘90, cand murea de gat cu securistii". In ce priveste cartea, a spus simplu ca "pentru mine o carte e interesanta sau nu. Asta e o carte foarte interesanta, scrisa de un om interesant". Detaliind cateva dintre povestiri, Cartarescu a apreciat felul in care Oprea a reusit sa faca din tortionari "personaje monstruoase si foarte umane in acelasi timp (…), depasindu-mi, astfel, asteptarile". Dupa lecturarea cartii, Cartarescu a marturisit ca s-a framantat toata noaptea, intrebandu-se: "Ce-as fi facut daca as fi avut 20 de ani in ‘46-’48, generatia tatalui meu? Cred ca intrebarea aceasta ma va urmari toata viata".
Marius Oprea este cunoscut pentru pasiunea cu care s-a aplecat asupra isoriei recente, in special asupra istoriei comunismului: "Eu am pornit ca scriitor si mereu mi-a fost greu sa-mi refulez imaginatia de scriitor si de poet. si nu voi renunta la acest stil de scriitura!". In ceea ce priveste constructia tehnica a volumului, autorul ne-a spus: "Nimic nu este fictiune in aceasta carte, pentru ca, pornind de la fapte reale, de la portrete psihologice pe care le-am alcatuit in amanunt, am incercat sa-mi imaginez ceea ce nu este consemnat in documente, anumite texturi, anumite trasaturi de caracter, dar ele nu sunt rodul imaginatiei pure, ci pornesc de la anumite franturi de realitate pe care le-am descoperit in documente, in arhive si asa mai departe. Am completat cu propria putere de a-mi imagina acolo unde in acest puzzle al reconstituirii istorice lipseau anumite elemente. Dar si acest fel de a-mi imagina a fost temperat de faptul ca intotdeauna am facut raportare la documente, fapte, intamplari petrecute".
Oprea construieste in acelasi fel si personajele, si pe tortionarii lor. Volumul "poate fi considerat de catre criticii literari o carte de literatura cu note in subsol si de catre istorici drept o carte de istorie cu anumite excese", mai spune autorul.
"O sa mai scriu in acest fel. In primul rand, vreau sa va spun ca ceea ce am scris este rezultatul pasiunii mele pentru istorie. (…) Eu incerc sa fiu un istoric bun tocmai pentru ca nu inteleg sa folosesc anumite mijloace care de obicei sunt condamnate de academismul istoric, de acea istorie seaca, m-am saturat sa vad ca teme atat de importante cum sunt crimele comunismului raman apanajul unui cerc restrans de specialisti care discuta in simpozioane si care nu au nici un fel de relevanta. Daca vrem sa aflam, la un moment dat, cu adevarat ce s-a petrecut in acei ani si sa aiba dimensiunile exacte ale crimei, trebuie sa recurgem la alte mijloace.
Daca noi nu scriem istoria acelor ani cu astfel de instrumente, ea va ramane dezvoltata doar intr-un anumit cerc de intelectuali, nu vom reusi sa ajungem la o dezbatere publica corecta asupra a ceea ce s-a intamplat, pentru ca am depasit momentul in care credeam ca istoricii sunt depozitarii adevarului", ne-a mai declarat Marius Oprea.
BIOGRAFIE
» Marius Oprea este presedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania si fost consilier al prim-ministrului pe probleme de securitate nationala. De acelasi autor, la Editura Polirom au aparut: "Banalitatea raului. O istorie a Securitatii in documente. 1949-1989" (2002, premiata de Asociatia Editorilor din Romania pentru cea mai buna carte de istorie a anului); "Ziua care nu se uita. 15 noiembrie 1987, Brasov" (in colaborare cu Stejarel Olaru, 2002); "Securistii partidului. Serviciul de cadre al PCR ca politie politica. Studiu de caz: arhiva Comitetului Municipal de Partid Brasov" (coordonator, 2002); "Chipul mortii: dialog cu Vladimir Bukovski despre natura comunismului" (2006); "Bastionul cruzimii: o istorie a Securitatii (1948-1964)" (2008). La Editura Cartea Romaneasca a publicat in 2008 volumul de versuri "America! America!", nominalizat la Premiile revistei Observator Cultural.
» "sase feluri de a muri" capteaza emotia cititorilor, desi autorul se bazeaza, asa cum observa si prefatatoarea volumului, Zoe Petre, pe "nesfarsita banalitate a oceanului de procese-verbale".
