Un Sistem de Justiție în care Forul Suprem, Consiliul Superior al Magistraturii, refuză să apere reputația profesională a unui magistrat ireproșabil din punct de vedere profesional este un sistem profund disfuncțional și corupt. Când CSM validează propaganda otrăvită a Antenei 3 și invalidează activitatea Cameliei Bogdan, dă credit unui website anti-Justiție și refuză să sancționeze un derbedeu politic ca Norel Popescu după ce acesta a jignit grav un jurnalist al României Libere, CSM se discreditează moral și profesional. Domnii Aron, Dumbravă, Popescu etc ar trebui să demisioneze urgent.
Dincolo de mascarada degradantă de Justiție la care am asistat joia trecută la audierea judecătoarei Camelia Bogdan, există două momente care ne-au atras atenția care ilustrează elocvent stadiul de abjecție la care a coborât această instituție în ultimii ani. Ambele sunt legate între ele și îl au ca protagonist, așa cum se cuvine, pe președintele în exercițiu al CSM, judecătorul Mircea Aron. În mijlocul discursului Cameliei Bogdan în care încerca să justifice de ce recuză mai mulți membri ai CSM pentru judecarea cazului, judecătorul Horațiu Dumbravă încearcă în mod repetat să blocheze demersul și să îi închidă gura ba sub motiv că motivele invocate de Bogdan vor ajunge la urechile presei, ba pentru că sunt irelevante pentru cauză, CSM fiind organ administrativ.
Iritat, Aron îl acuză pe Dumbravă că „nu este cu nimic mai bun” decât Bogdan și, mai ales, face apel la colegii săi vexați să o lase pe judecătoarea Bogdan să își ducă discursul până la capăt pentru că în felul acesta „va demonstra că se comportă în acțiunile sale în sistemul de justiție la fel cum se comportă aici”. Din aceste ieșiri inadecvate reiese, pe de o parte, că judecătoarea Bogdan era deja considerată „vinovată” de ceea ce i se întâmplă încă dinainte a a fi audiată, ceea ce nu ar fi o surpriză, dar, pe de altă parte, mult mai grav, că Aron pune dintru început la îndoială activitatea profesională a judecătoarei Bogdan și face apel la colegii săi să o lase pe aceasta „să se demaște”.
În esență asistăm la un act josnic de prestigitație juridică, o scamatorie de circar ratat care scoate panglici pe gură, prin care se stabileștei ilicit o legătură cauzală între atitudinea judecătoarei Bogdan față membrii CSM de joi și activitatea ei profesională de dinainte. În realitate, avem de-a face cu un șantaj ordinar pus în scenă de o grămadă de șarlatani care își ascund nimicnicia și lașitatea sub faldurile procedurilor și legii. În esență, ceea ce au făcut Aron și CSM a fost să proclame că faptele de acum validează faptele din trecut sau, și mai simplu, că în ceea ce privește aplicarea legii în România, prezentul determină trecutul dacă așa vrea CSM. Ceea ce reprezintă o răsturnare cataclismică atât a ordinii metafizice cât și a ordinii juridice.
Altfel spus, domnul Aron și CSM trăiesc la propriu într-o lume răsturnată atât din punctul de vedere al faptelor cât și al valorilor. Și aici intervine cel de-al doilea moment al judecătorului Aron, cel în care o acuză direct pe judecătoarea Bogdan că trăiește într-o altă realitate, într-o lume paralelă. Ceea ce în lumea pe dos a lui Aron&Dumbravă chiar ar putea să aibă sens.
Într-un fel cei 13 care au votat împotriva judecătoarei Bogdan au dreptate: De multă vreme sistemul de Justiție este un sistem închis în care Dreptatea nu este un scop în sine, ci are simplă valoare instrumentală pentru salvgardarea intereselor de putere ale acestui cerc restrâns format din magistrați. Legea poate fi manipulată oricum și interpretată oricum și oricât de incoerent atâta vreme cât aceste interese de putere sunt servite. Din punctul lor de vedere, această lume, „lumea Justiției”, chiar dacă este o lume pe dos, este singura lume care contează cu adevărat și oricine va încerca să spargă cercul va fi considerat o amenințare și va fi supus represaliilor.
Există magistrați care au îndrăznit să spargă cercul și care au îndrăznit să demonstreze prin acțiunile lor că Dreptatea trebuie să se manifeste în lumea reală, în societatea oamenilor vii, pentru că altfel rămâne o abstracțiune. Unul din acești magistrați exemplari este Camelia Bogdan, un altul este președintele Înaltei Curți, Livia Stanciu. Cristi Danileț este un judecător care a înțeles și el că dacă Justiția nu se face în această lume atunci nu are nici o valoare și la fel au înțeles și mulți dintre procurorii anticorupție. De aceea DNA, Stanciu, Bogdan sau Danileț sunt apreciați de societate și persecutați de „asociațiile de magistrați” și de CSM, apărătorul Sistemului.
În lumea reală nu poți să pui la îndoială reputația profesională a judecătoarei Bogdan și a verdictelor date de ea și să validezi în acest fel punctul de vedere al unui organism de propagandă cum este Antena 3 și a unui agent de presiune antiliberal, anti-democratic și anti-stat de drept cum este website-ul Lumea Justiției, care acționează la comanda lui Dan Voiculescu.
În lumea reală, Norel Popescu nu ar mai putea să activeze în Justiție, după ce a caracterizat-o pe colega noastră Ondine Gherguț drept „un maidanez în căutare de stăpân” decât cel mult ca avocat al borfașilor la judecătoria din Vânju Mare, nu să fie membru CSM.
În lumea reală, aceea în care românii sunt însetați de Dreptate, Aron, Dumbravă și restul șarlatanilor din CSM ar trebui să demisioneze după ce au murdărit și batjocorit ideea de reformă a Justiției.
