Retorica nationalista functioneaza precum santajul afectiv: asa cum intr-un cuplu reprosul permanent ascunde, in realitate, o criza de identitate si tinde spre transferarea unui sentiment de culpabilitate, la fel functioneaza la nivel national aceasta retorica de care ne e plina viata politica. Este vorba de un santaj afectiv, a carui argumentatie e urmatoarea: cine critica identitatea noastra ortodoxa si unicitatea noastra in pestritul mozaic identitar mondial sau european nu face parte dintre noi. E intretinuta astfel o intreaga confuzie a valorilor, vizibila in mod imediat in politica. Asa se face ca avem un partid (cel al presedintelui) care a iesit din FSN-ul lui Iliescu, a aderat la Internationala Socialista, pentru ca dupa aceea sa treaca, in virtutea unor nebanuite elemente crestine, la conservatorii din Partidul Popular European.
(In multe interviuri, presedintele PPE, Wilfried Martens, a aratat, de altfel, ca nu isi aminteste numele lui Basescu, sau l-a pocit fonetic.) Avem apoi un partid liberal, de dreapta, care a aderat la Alianta Liberalilor din Europa, ALDE, al carei sef, Graham Watson, este de fapt adeptul unui liberalism de stanga, cu un serios program social. Traim intr-o tara in care a fi "de stanga" este o eticheta infamanta, dar in care, in acelasi timp, "dreapta" e considerata onorabila. Intregul cod politic este bruiat intr-asa masura incat nu se mai vede ca a fi de stanga nu inseamna neaparat a fi comunist, iar a fi de dreapta nu implica neaparat simpatii legionare. A se situa la centru nu inseamna, iarasi, a da dovada de lasitate si a astepta sa treaca ploaia. Iar faptul ca disparitia comunismului a lasat un vacuum ideologic nu trebuia sa duca neaparat la inlocuirea lui cu ortodoxia. Ecuatia roman§ortodox este falsa, iar romanii atei – sau credinciosii ortodocsi care nu vad ce cauta icoanele in sala de clasa – nu sunt mai putin romani decat concetatenii nostri catolici, protestanti, tatari sau chiar yoghini. In final, identitatea reala nu este decat acea parte a discursului nostru pe care putem sa ne-o asumam cu umor. Numai societatile care pot rade de ele insele au o identitate autentica.
