Am nostalgii comuniste. Doar muzicale. Imi amintesc perfect de slagarele Angelei Similea, ale Mirabelei Dauer sau ale lui Cornel Constantiniu sau de cum lalaiam cat ma tineau bojocii "Deschideti poarta soarelui". Ascult si acum piesele cu pricina cu mai multa placere decat nu stiu ce DJ trendy al momentului, din motive care nu tin intotdeauna de linia melodica, recunosc. Cantaretii de pe vremuri erau si niste personaje – e adevarat, unele dintre ele caraghioase, privite retrospectiv – si concentrau perfect nevoia de vedete (reprimata si inghesuita pe la colturi) a publicului de atunci.
Ei bine, nu demult, am auzit din nou, dupa multi ani, de formatia Savoy. Da, da, aia cu Marian Nistor si cu duetele dulci-duioase cu Angela Similea. Contextul era nu stiu ce caz de plagiat in care erau implicati si niste manelisti cu teschereaua plina. Mi-a parut rau de Marian Nistor – tot cret si cu bentita de Rambo –, macar pentru ca imi aducea aminte de vremurile in care-i fredonam melodiile impreuna cu mama. Muzica lui era acum pe buzele tuturor chefliilor fani Guta&co. si nici macar n-avea si el partea leului din toata afacerea asta. Am injurat capitalismul nemilos si mi-am vazut de ale mele. Insa, intr-o noapte, deschid televizorul si-l revad, providential, se pare, pe vocalistul de la Savoy. Intr-un trening albastru, langa o paparuda blonda, fara simtul ridicolului, si ea cu bentita regulamentara.
Trupa Savoy a postmodernitatii. Cantau un hit intituat "Balada soferului". Refrenul era, citez din memorie –"Ay, sofer, sofer, sofer/ Viata plina de mister", dar abia inceputul uneia dintre strofe m-a lasat cu gura cascata: "Camion de tonaj greu/ stiu ce e-n sufletul tau". Un puhoi de sentimente au dat navala asupra mea: 1. am inteles, finalmente, ce vroia sa zica bunica prin "oamenii sunt de trei feluri – buni, rai si soferi"; 2. am fost furioasa pentru incontinenta mea emotionala, manifestata adesea prin mila si toleranta excesiva fata de cei care nu le merita; 3. mi-a fost ciuda ca n-am indraznit sa-mi sun prietenii ca sa radem cu lacrimi (cei de-o varsta cu mine isi leganau copiii la ora aia, ceilalti n-au auzit de Savoy).
