Romanii citesc putin.
Intr-un sondaj recent CURS se arata ca mai bine de jumatate nu citesc niciodata o carte, iar o buna parte din acesti necititori nu citesc nici macar ziarele. Este adevarat ca cititori sunt mai putini ca altadata si in Franta, dar numarul necititorilor este acolo de numai o treime din populatie. In schimb, date recente arata ca in Franta numarul celor care citesc in medie o carte pe luna este aproape 20% din populatie, in timp ce la noi cifra este cam de 1%!
Nu putem spera deci ca o majoritate din populatie sa revina la obiceiul de a citi mult. Dar putem si trebuie sa tindem sa largim elita celor ce fac din lectura un obicei constant si esential pentru formatia lor.
Dar de ce trebuie sa citim carti? Azi exista media vizuale, televiziunea in primul rand, exista blogurile si retelele de socializare. De ce totusi cartea este de neinlocuit? Pentru un motiv pe care, inainte de a-l detalia, il vom formula in modul cel mai simplu: CARTEA FACE BINE LA CAP. Cartea este gimnastica cea mai eficace si mai exigenta pentru dezvoltarea capacitatilor intelectuale. In timp ce cultura achizitionata prin media — si cu precumpanire prin televiziune — se face in mod pasiv, cartea presupune o procesare mai complexa a informatiei, care antreneaza inteligenta, memoria activa, spiritul critic. Citind, suntem obligati sa ne pastram mintea treaza, in timp ce privirea ecranului de televiziune are in sine o asemanare cu starea hipnotica, in care un punct de veghe (in cazul dat: ecranul) este inconjurat de o zona de somn. Pe langa aceasta, cercul marilor cititori este unul al oamenilor de elita.
Schimburile dintre ei, fie ca se fac pe calea verbala, obisnuita, fie prin intermediul blogurilor sau al Facebook etc., au un nivel mai ridicat decat al necititorilor sau al micilor cititori, contribuie la crearea unei mentalitati mai inteligente, mai creative si, prin asta, la dinamica unei societati, la cresterea gradului de reusita. Pana la urma, in competitia actuala, ar trebui sa castige cel ce citeste mai mult. Daca nu se va intampla asa, va fi triumful barbariei.
Fireste, nu toate cartile au aceeasi pondere. si chiar cei ce citesc carti pot ramane in zona superficialitatii sau a dezinformarii. Unele mari succese de librarie au o valoare formativa minima. De pilda, acea insailare de fapte neverificate si neverificabile unite intr-o ipoteza improbabila care este "Codul lui Da Vinci" nu i-a facut pe cititorii ei mai destepti; dimpotriva, cei ce s-au lasat fermecati de ea au devenit mai creduli, mai susceptibili de a accepta o teorie a complotului, ceea ce nu este modul cel mai inteligent de a intelege lumea.
Informatia de calitate se gaseste, desigur, in cartile "grele": carti de informare superioara, eseistice etc. Dar un rol major il are literatura beletristica, adica operele de fictiune (romane, povestiri). Fictiunea de calitate este, in acelasi timp, o sinteza asupra unei epoci, a unui mediu socio-istoric dat etc. Cine vrea sa-si faca o parere despre problematica Turciei contemporane, de pilda, are interes sa citeasca romanul "Zapada" al lui Orhan Pamuk, mai degraba decat o suta de articole tratand acelasi subiect. Nimic nu deschide orizontul cum il deschide literatura buna, nimic nu stimuleaza in acelasi timp spiritul critic si creativitatea asa cum o face literatura.
Scopul pe care trebuie sa si-l propuna cei ce cred in puterea civilizatoare a cartii nu este acela de a-i face sa citeasca pe cei care nu citesc deloc. O tinta mai putin greu de atins este aceea de a largi masa celor ce citesc deja mult sau relativ mult.
Aceasta cifra, care este la noi 1% din populatie, in Franta cca 19% (in Elvetia sau Marea Britanie mai mult!), trebuie lucrata; aici este speranta. Se stiu obiectiile: cartile sunt scumpe, exista putine librarii (adesea deloc in orasele mici). Oamenii totusi aloca un anumit fond distractiilor si l-ar putea devia spre carte; internetul permite celor care nu au acces la librarii sa-si procure carti (fireste ca libraria este ideala, pentru ca acolo vezi cartile, si asta iti da idei ce sa cumperi si citesti).
Ideea pe care doresc sa o promovez aici, alaturi de marea mea incredere in puterea civilizatoare a cartii, este ca tocmai televiziunea ar trebui pusa la jug pentru a promova cartea si, de altfel, asa se procedeaza peste tot, in Europa, in tot cazul. La noi exista putine emisiuni de promovare a cartii. "Omul care aduce cartea" a lui Dan C. Mihailescu aduce mari servicii, dar este programata la o ora care nu este de varf si este de scurta durata.
Ar trebui sa existe cel putin o mare emisiune saptamanala, la o ora de varf, de pilda, la sfarsit de seara, pe un post cu audienta importanta, cum ar fi postul national TVR, care sa promoveze noile aparitii, aducand pe ecran autorii, criticii etc. Avand in vedere rolul educativ major al cartii, statul ar trebui sa-si asume rolul de promovare sprijinind acest tip de emisiuni. Cartile s-ar vinde mai bine si inteligenta natiei ar profita.
