Un obiect misterios lansat de armata rusă este urmărit de agenţiile spaţiale occidentale şi faptul că Rusia păstrează totul secret alimentează temerile privind reluarea de către Kremlin a proiectului anilor ’70 al sateliţilor „ucigaşi de sateliţi”. Manevrele neobişnuite ale obiectului 2014-28E duc spre alte obiecte spaţiale ruseşti, iar scopul este necunoscut, potrivit specialiştilor citaţi de Financial Times şi Guardian.
Un satelit rusesc neidentificat, numit obiectul 2014-28E, se roteşte în spaţiu fără ca Rusia să dea vreun detaliu şi a trezit interesul observatorilor oficiali şi amatori de sateliţi datorită faptului că urmează o traiectorie derutantă, iar scopul său nu a fost identificat. Aflat în aceste zile deasupra Pacificului de Sud, undeva între Australia şi America de Sud, s-a fost considerat la început că acesta ar putea colecta deşeuri spaţiale, ajutând la curăţarea spațiului de sateliţii inutili care se rotesc în jurul Terrei. Sau că ar putea furniza carburant, ori ar putea repara alţi sateliţi. Dar, unii experţi apreciază că obiectul ar putea fi utilizat pentru a distruge duşmanii. În mai, Rusia a lansat o rachetă ce transporta trei sateliţi, dar lansarea satelitului misterios nu a fost declarată. Iniţial a fost considerat un deşeu spaţial dar după ce a început să efectueze manevre complexe experţii SUA l-au reclasificat ca satelit. Creând confuzie în perioada august şi octombrie, el s-a deplasat spre alt obiect în week-endul trecut, acest lucru însemnând fie că în sfârşit şi-a localizat ţinta şi umează să o arunce în aer, fie că misiunea sa a ajuns la final. Orice ar fi, declară specialiştii, obiectul 2014-28E pare experimental. Ar putea avea un anume număr de funcţii, unele civile, altele militare. Patricia Lewis, director de cercetări la think-tank-ul Chatham House şi expert în securitatea spaţiului, arată că pot fi mai multe explicaţii pentru misteriosul satelit rusesc. Unele benigne, altele nu, dar fiecare utilizare posibilă este experimentală. Unele dintre explicaţii implică eliminarea resturilor din spaţiu, numeroase state legate de spaţiul cosmic fiind preocupate de modul în care se poate face aşa ceva. Alte posibilităţi sunt net mai războinice. Acest satelit poate fi utilizat ca un soi de armă antisatelit sau pentru a prelua controlul sateliţilor şi, în acest caz, ţara deţinătoare va avea sateliţi morţi.
Răspunsul ar putea fi un amestec al tuturor acestor posibilităţi. Dacă satelitul are capacitatea de a absorbi deşeuri sau să efectueze anumite misiuni de cercetare, el poate fi folosit şi pentru alte scopuri. Tehnologia poate fi utilizată în scopuri bune, dar şi invers, precizează şi Christy. Chinezii au piratat sisteme americane meteorologice fără a lansa propriii sateliţi şi totul se poate face de la sol. Or, distrugerea unui satelit ar crea practic deşeuri şi ar afecta supravegherea propriilor voştri sateliţi, iar atingerea unui obiectiv ar deveni nulă. Imaginaţi-vă dacă acest satelit ar fi învăluit de explozibili – detonarea lor va distruge satelitul vizat.
Planurile anilor ’60
Este o idee care a apărut de mult. În 1960, sovieticii au distrus un avion american spion U-2, provocând un scandal internaţional care în final a dat viaţă ambiţiei de a face acelaşi lucru contra sateliţilor spioni. În noiembrie 1963, URSS a trimis în spaţiu un prim satelit ucigaş pentru a vedea dacă se poate deplasa cu agilitate şi apropia de un satelit inamic pentru a-l distruge. La acea vreme, o sursă oficială sovietică a declarat că misiunea era un „răspuns la militarizarea spaţiului de către SUA”.
