Toate cele trei mari agentii de rating au reactionat simultan, cu trei zile inainte de prabusirea celei de-a cincea banci de investitii a lumii, Bear Stearns, si i-au coborat calificativul de risc. Tarziu, ar comenta unii carcotasi, dupa ce JP Morgan a inghitit colosul ale carui active, de peste 96 miliarde dolari, cantareau la finele anului 2007 ceva mai mult de jumatate din produsul intern brut al Romaniei. Chiar si acum, dupa preluarea pe doi bani de catre rivala JP Morgan, agentiile de rating considera ca titlurile Bear Stearns au un risc moderat, oarecum egal cu cel al Romaniei. Atitudinea fata de Romania este insa mult mai severa. A fost suficienta ingrijorarea ca deficitul contului curent s-a deteriorat, desi e clar ca este finantabil, pentru ca agentiile de rating sa sara in actiune si sa innegreasca perspectiva de rating a Romaniei. Ratingurile marilor case specializate, de calibrul Fitch, Standard&Poor’s sau Moody’s, spun povestea riscului, dar in cazul de acuta notorietate al bancii de investitii Bear Stearns reactia lor a fost complet diferita de cea a Romaniei.
Nu stiau ele ca Bear Stearns poate intra in criza? In culisele de pe Wall Street se soptea ca banca are cele mai mari expuneri fata de creditele subprime, cu grad ridicat de risc, problema care a declansat criza financiara americana. Pe 22 iunie 2007, Bear Stearns spunea, cu sinceritate, ca a restrans necazurile dupa ce a scos din buzunar 3,2 miliarde dolari ca sa-si salveze unul dintre fondurile de investitii. Pe data de 1 august 2007, doua fonduri din familia Bear Stearns au dat faliment. Pe 20 septembrie, Bear Stearns a afisat o cadere a profitului trimestrial cu 68%. Pe 14 noiembrie a sters 1,62 miliarde dolari din activele sale, recunoscand o depreciere a acestora. Pe 7 ianuarie se retrage presedintele firmei, James Cayne. Pe 17 martie, Bear Stearns, care – intre altele fie spus – a supravietuit colapsului pietelor din 1929 si celui de-al doilea razboi, trebuia sa-si anunte rezultatele financiare pentru primul trimestru al anului fiscal american, care incepe in noiembrie. N-a mai apucat.
Cred insa ca analistii agentiilor de rating, care tineau un calificativ de casa mare, A, au ignorat riscul. Singura explicatie pe care o vad este aceea ca Bear Stearns avea in pusculita lichiditati de peste 17 miliarde dolari, suma care s-a dovedit insa insuficienta in situatia cand investitorii au intrat in panica dirijata de rivali. Pai ce, Romania n-are bani in cufere? Daca ne uitam la rezervele sale, gestionate de banca centrala, gasim peste 40 miliarde dolari (25,2 miliarde euro), care fac fata unei datorii totale de 59 miliarde dolari, imprastiata pe mai multi ani. Intra Romania in incapacitate de plata, in cazul asta? In ianuarie 2008, insa, cine citea atent raportul trimis de Bear Stearns catre Security Exchange Commission, severul arbitru al pietei de capital americane, afla clar ca firma insasi avertiza ca se misca pe un teren minat, riscant. Incep sa cred ca agentiile de rating lucreaza mai degraba spre folosul marilor banci de investitii, altfel nu se explica orbirea in cazul Bear Stearns si vigilenta fata de Romania.
