Nu este nevoie nici de o demonstratie, nici de cine stie ce documentare pentru a afirma ca, printre tarile europene, Romania nu este una dintre cele mai avansate. Nici indicatorii economici, nici cei demografici nu o dau ca atare. Suntem, la nivel european, una dintre tarile sarace. Durata medie de viata este dintre cele mai scurte, mortalitatea infantila dintre cele mai mari. Fireste, daca ne comparam cu tarile africane sau asiatice, stam bine. Din punctul de vedere al autoritatii pe care este capabila sa o dezvolte statul, stam, de asemenea, bine, in comparatie cu Somalia, unde nu mai exista stat deloc. La noi triburile si mafiile mai sunt din cand in cand zgandarite de politie sau justitie, pe cand in sus-zisa tara africana guvernul e numai pe hartie si domiciliaza intr-o tara straina.
Numai ca suntem membri ai Uniunii Europene. Cu statele care o compun vrem noi sa fim comparati avantajos, nu cu Turkmenistanul. Guvernantii nostri nu-si mai incap in piele de mandrie. Suntem in urma? Ce conteaza! Aceste inapoieri vor fi curand lichidate! Vor urma sa fie lichidate daca mergem INAINTE. Dar in multe privinte mergem INAPOI. Acesta este sensul cuvantului "retrograd". Sa luam drept exemplu politica transporturilor. In Europa tendinta generala este a dezvoltarii transportului feroviar in detrimentul traficului automobil. La noi, recent, Ministerul Transporturilor a anuntat ca va suprima doua sute de trenuri. si va inchide o multime de gari mici. Daca centrul stelei feroviare, Bucurestiul, este legat de orasele principale prin cateva trenuri (si acestea putine), este un adevarat cosmar sa efectuezi deplasari transversale. In curand insa, nu va mai fi un cosmar, ci un somn fara vise. De pilda, nu va mai fi posibil sa mergi direct de la Craiova la Brasov. Motivul pare binecuvantat: nu mai sunt calatori.
Aici a existat o alegere. Strategica. Politica: daca nu mai exista calatori, este pentru ca trenurile merg incet, vagoanele sunt uzate la maximum si murdare. Asa-zisele "sageti" se folosesc in Occident mai mult pentru transportul suburban, de proximitate. La noi, ele sunt folosite ca expresuri pentru distante mari. Altfel, materialul rulant este vechi ca si terasamentele, sinele. Renovarile dureaza monstruos de mult (cinci ani pentru Bucuresti-Constanta: doua ore si jumatate in 1989, cinci actualmente pe aceasta distanta). Prioritatea este oferita circulatiei automobile. Lucru contrar tendintei actuale din UE, care da prioritate transportului pe calea ferata (pasageri si marfuri), mai economica, mai putin poluanta, cu o capacitate de transport mai mare etc. Unii merg inainte, altii inapoi. Asta inseamna cuvantul "retrograd".
Sa vedem cum stam cu drumurile: 1.000 de kilometri de autostrada pana la sfarsitul actualei legislaturi – suna programul "Parteneriatului pentru Romania". Reexaminand situatia, ministrul, dl Berceanu, a declarat ca in 2009 vom avea 73 de kilometri inaugurati. Buni si astia. Sa-i vedem numai. Inseamna ca in cei trei ani ramasi vor fi dati in folosinta cam 300 de kilometri pe an. Oare asa va fi? Mai ales ca pentru "Autostrada Sudului" propusa de dl ministru primul an se va petrece in studii. Fostul ministru, dl Ludovic Orban, avusese o idee simpla, dar interesanta: pe anumite axe se vor putea dezvolta sosele "expres", cu patru piste, cu facilitati de intersectie. Ele se pot face repede. Autostrazile raman destinate unor directii privilegiate. Acum acest proiect a fost declarat neinteresant si, in consecinta, abandonat. si totusi… dezvoltarea transporturilor in comun (in special feroviare) si considerarea traficului automobil ca a doua prioritate ar fi o politica mai conforma cu ce se crede azi in UE din care, teoretic, facem parte.
Sa nu ne ocupam azi de transporturile intraurbane. Dar sa mentionam ca asupra metroului Drumul Taberei, a carui construire parea iminenta in ultimele discursuri electorale, domneste o tacere grea. Semnificativ de grea. Sa avem noi, romanii, un creier astfel constituit incat, cand altii gandesc "inainte", noi gandim "inapoi"? O astfel de ipoteza este de prisos. Cauza este alta: un proiect de reabilitare (a unui drum, a unei cai ferate) este mai migalos, dar mai putin costisitor decat o autostrada. Deci mult mai interesant pentru cel ce castiga licitatia. Pe langa asta, el genereaza profituri secundare (plati interesante pentru cei expropriati, care devin astfel o clientela politica de calitate, dezvoltarea transportului cu microbuze pentru a se substitui absentei trenurilor: alta maniera de a recruta clientela…). Slava Domnului, nu un deficit genetic ne face sa gandim retrograd, ci un mod de a actiona al guvernantilor, nu in cadrul unei strategii a binelui public, ci al favorizarii mai marilor si mai micilor afaceri, a gruparilor de interese.
