Jocurile Olimpice au stârnit de-a lungul timpului interesul atât al publicului, sportivilor sau sponsorilor, cât şi al teroriştilor, iar pentru a preîntâmpina atentatele, organizatorii au luat cele mai drastice măsuri de securitate, potrivit Mediafax.
La recent încheiata ediţie a JO de la Londra s-au instalat până şi rachete sol-aer pe clădirile din apropierea stadionului olimpic. Din nefericire au fost şi situaţii când măsurile de securitate s-au dovedit a fi ineficiente. Cel mai sângeros eveniment înregistrat în istoria JO a avut loc pe 5 septembrie 1972, la ediţia din München. Atunci, un comando palestinian a luat ostatici sportivi din delegaţia israeliană participantă la Olimpiadă. Criza, parte a conflictului arabo-israelian, avea să dureze 31 de ore şi 34 de minute şi să se soldeze cu 17 morţi: 11 atleţi israelieni, 5 terorişti palestinieni şi un ofiţer de poliţie vest-german. După o anchetă care a durat câţiva ani, în septembrie 2010 s-a scris pentru prima dată de faptul că trei dintre cei 11 membri ai delegaţiei israeliene ucişi atunci erau născuţi în România. Este vorba de Andre Spitzer (scrimă), Kehat Shorr (tir) şi Yossef Gutfreund (lupte). Iar un al patrulea israelian implicat în incidente, Henry Hershkowitz (portdrapelul delegaţiei – lupte), scăpat ca prin urechile acului, s-a născut, de asemenea, în ţara noastră.
După 40 de ani, pe 19 octombrie 2012, în Beirut, un alt atentat afectează un eveniment sportiv, de data asta de mai mica anvergură, ce poartă tot titulatura de olimpiadă. E vorba de Olimpiada Internaţională Media, unde jurnalişti de pe toate continentele concurează între ei la diverse discipline sportive, printre care fotbal, petanque, volei, baschet, ciclism, atletism, tenis, nataţie, tenis de masă, etc. De asemenea, au loc tot felul de conferinţe şi seminarii. Iar la OIM Beirut au fost prezenţi peste 100 de jurnalişti din 22 de ţări, printre care Belgia, Franţa, Canada, România, China, Australia, Martinica, Bosnia, Bulgaria sau Serbia.
Cu o zi înainte de deschiderea oficială a OIM, când cei peste 100 jurnalişti străini erau în Beirut, şeful serviciilor de informaţii ale Forţelor de Securitate Internă (FSI) din Liban, Wissam al-Hassan, a fost ucis. Atentatul a provocat moartea a opt persoane, între care şeful FSI, şoferul acestuia şi garda lui, fiind rănite şi 86 de persoane. Generalul Wissam al-Hassan circula într-un autoturism obişnuit pe o străduţă din centrul Beirutului, când a explodat o maşina-capcană. A doua zi a fost instaurată stare de doliu naţional, iar jurnaliştii prezenţi la OIM au devenit solidari cu victimele atentatului şi au amânat dechiderea oficială a competiţiei. La finalul funeraliilor generalului, opus regimului sirian, au început mitingurile şi luptele de strada, doar tancurile armatei liniştind spiritele. O teorie ar fi că autorii atentatului au speculat prezenţa în Beirut a jurnaliştilor străini la Olimpiadă, acţiune care avea suportul preşedinţiei ţării. De altfel, din cauza situaţiei tensionate au fost anulate întâlnirile programate iniţial ale jurnaliştilor de la OIM cu preşedintele Libanului, Michel Souleiman, primul ministru, Najib Mikati şi preşedintele Camerei Deputaţilor, Nabih Ber. De asemenea, câteva dintre conferinţele şi seminariile organizate de clubul “Dialogul Civilizaţiilor”, având ca temă “Libertatea Presei în Orientul Mijlociu şi Europa”, nu s-au mai ţinut.
Însă numai timpul poate confirma sau infirma această supoziţie. Cert este că jurnaliştii au avut numeroase echipaje de pază înarmate la toate acţiunile, de la deplasările la Ballbeck, la grota Jeita, la castelul Kefraya sau la Bylbos, până la hotel, la conferinţe, la arenele de sport sau la masă.
În perioada atacului terorist de la München, canoistul Vasilie Simiocenco a ieşit pe balconul apartamentului în care era cazat, încercând să vadă ce se petrece (delegaţia României era cazată în apropierea celei israeliene). Şocat de cele văzute, în momentul în care a vrut să revină în cameră, a uitat că uşa balconului este de sticlă şi s-a lovit de ea. Auzind bufnitura, colegul lui, Costel Coşniţă, aflat în cameră, a crezut că Simiocenco a fost împuşcat şi a leşinat! Ambii au suferit răni uşoare. Ivan Patzaichin, eroul delegaţiei la Olimpiada de acum 38 de ani, povesteşte: “Totul a fost sub teroare continuă. Umblam în patru labe pe sub balcoane, ca să nu ne împuşte. Nu ne duceam nici dacă bătea cineva la uşă, de frică să nu fim împuşcaţi”. Ana Pascu a câştigat atunci o medalie de bronz pe echipe la floretă. Şefa FR Scrimă spune: “Îmi vine în minte mai mult tragedia decât medalia. A fost o perioadă de groază în care am stat numai sub teroare”. Componenţii delegaţiei tricolore, prezenţi la Olimpiada Internaţională Media din Liban, au trăit stări de tensiune după atentatul din Beirut şi în timpul manifestaţiilor de stradă. După cum a spus unul dintre aceştia, “stările au fost similare cu cele de la Revoluţie sau de la mineriade”.
