Sărbătoarea Republicii Italiene, marcată la 2 iunie, umbrită în acest an de tristeţe datorită victimelor recentelor seisme din zona Bologna, rămâne ziua celebrării naşterii naţiunii, o sărbătoare pentru democraţie, pentru cetăţeni şi mai ales pentru spiritul patriotic şi orgoliul naţional. Este principala sărbătoare naţională civilă a ţării, amintind de referendumul din 1946, când poporul italian, după ani de război, a fost chemat să decidă forma de guvernământ, între monarhie şi republică.
Zumzetul capitalei italiene te învăluie imediat şi forfota străzii îţi imprimă ritmul alert al italienilor. Pentru cei veniţi ocazional la Roma, locuitorii ei ocupă un loc aparte în variata scenă a caracterelor italiene. Sunt diferiţi de torinezi, de veneţieni sau de florentini. Vorbesc cu vehemenţă şi cu ample mişcări de mâini „romanaccio”, dialectul cu accent trenant şi bogat în invective savuroase. Sunt superstiţioşi şi o pisică neagră întâlnită dimineaţa suscită nelinişte. Atmosfera alertă a Romei este percepută încă de dimineaţă, când nenumăraţii angajaţi ai ministerelor sunt la posturi la ora opt, după ce şi-au băut cafeaua. La amiază este sacro-santa siestă. Magazine, administraţie, totul este închis şi activităţile se reiau după-amiază, între 15.30 şi 16, confirmând dictonul „în timpul siestei, doar câinii şi francezii se plimbă”. Fără a lua în seamă această regulă, turistul îşi vede de drumurile alese. Un capuccino băut rapid şi o îngheţată aleasă din câteva zeci de sortimente te ajută să menţii ritmul „zilelor romane”.
Toate drumurile duc la Roma, potrivit unei vechi zicale latine, şi, odată ajuns în fascinanta capitală a Italiei, înţelegi de ce i se mai spune „Cetatea eternă”. Gazda celui mai mic stat din lume, Vaticanul, Roma are religia în inimă şi istoria în fiecare străduţă. Cândva capitala lumii, centrul nesfârşitului Imperiu Roman, Roma este astăzi o metropolă cosmopolită, un oraş al artei, un oraş muzeu în aer liber unde operele de artă trăiesc în armonie cu climatul, cu edificiile, cu locuitorii, iar Tibrul continuă să se strecoare liniştit printre cele şapte coline. Călătorii roiesc pe traseele cunoscute, indiferenţi la problemele localnicilor. Romanii sunt foarte mândri de oraşul lor, care a reprezentat de-a lungul timpului simbolul puterii imperiale romane, Caput Mundi.
Roma este un oraş fantastic, cu minuni arhitectonice şi de cultură, obiective turistice şi istorice. Arhitectură, pictură, mozaicuri, sculptură, muzică, literatură, Roma a jucat un rol central în crearea artei italiene şi deci mondiale. Chiar cu concurenţa Siennei, a Veneţiei sau Florenţei, Roma a atras cei mai mari artişti din peninsulă. De la Bernin, arhitectul sculptor, la Rafael, care a decorat fresca vilei Farnesina în Transtevere, dar şi Michelangelo Buonarroti, mort la Roma în 1564. Majoritatea lucrau în serviciul Papilor sau al Statului. Şi nu poţi evoca Roma fără a vorbi de cineaştii Roberto Rossellini (Roma, oraş deschis), Pier Paolo Pasolini (Mamma Roma) şi Federico Fellini (La dolce vita). Acesta din urmă declara că „Roma este o femeie splendidă (…), o mamă ideală, aproape indiferentă, o mamă care are prea mulţi copii pentru a se putea consacra doar unuia. Te primeşte când vii, te lasă să pleci când doreşti”.
La umbra pinilor
Roma se vizitează la pas şi realizezi rapid că totul în jur dispare şi eşti înconjurat doar de istorie, o aventură care te poartă peste secole pentru a descoperi locul în care a început istoria glorioasă a Europei şi poate fiecare dintre noi îşi spune că prin vene îi curge şi sânge roman, moştenit de la străbuni. În pauze, pe o bancă, la umbra pinilor sau a portocalilor, un sandwich cu prosciuto şi o chiflă caldă este binevenit.
Rând pe rând, descoperi Roma antică, Roma medievală, Roma imperială, Roma lui Michelangelo, Roma creştină. Descoperi vestigiile antice, bisericile medievale şi, desigur, statul Vatican din mijlocul oraşului. Treci peste poduri şi pe lângă palate celebre, statui şi fântâni, însoţit de aglomeraţia binecunoscută, care nu încetează nici după apusul soarelui, până în noapte, când oamenii se retrag pe terase, în pizzerii şi gelaterii.
De la Piaţa del Popolo porneşte Corso, via antică ce era teren de curse în Evul Mediu şi apoi inima Romei baroce, un loc animat din apropierea pieţelor Colonna şi Veneţia. Colonna este un for modern, având în centru coloana ridicată de Marc Aureliu şi lateral Palatul Chigi, Ministerul de Externe. Cartierul Rione, din jurul acestei pieţe, este centrul politic şi administrativ al oraşului. Via Sistina duce în celebra Piaţă a Spaniei, al cărei incomparabil decor armonizează opere disparate – Barcaccia, opera lui Bernin tatăl, marea scară ce urcă spre Pincio, în mijlocul caselor trandafirii şi campanilele bisericii franceze Trinite des Monts. În apropiere, se află Bursa, mari bănci, Camera deputaţilor la Montecitorio, magazine, galerii, cinematografe, via Tritone, care duce la fântâna cu acelaşi nume şi la Palatul Barberini.
De pe colina Capitoliului, celebra colină antică afectată de distrugeri dar renăscută prin opera lui Michelangelo, priveşti Roma din toate punctele.
Ajuns la picioarele colinei Palatinului, vezi ruinele templului lui Augustus, coloanele templului lui Castor şi Polux şi, mai departe, casa Vestalelor, Arcul de Triumf al lui Titus. Colina Palatină este leagănul Romei, unde se află ruinele cabanei ciobanului Faustulus care i-a primit pe gemenii Romulus, şi Remus. Este un cartier frecventat de aristocraţie, unde s-a născut Augustus au locuit împăraţi. De pe terasele înalte ale colinei se vede întregul For Roman, străjuit în dreapta de Colosseum. Forul Roman, o piaţă rectangulară înconjurată de clădiri şi temple, a fost centrul vieţii sociale, comerciale şi juridice a Romei antice, republicane şi imperiale. Aici mişunau avocaţi, cerşetori, nobili, negustori, se încheiau afaceri şi se ţineau discursuri, se aduceau ofrande zeilor. Via Sacra, care traversează forumul, legând Colosseumul de Colina Capitolină, era o alee largă destinată procesiunilor triumfale ale armatelor romane. Se coboară spre Arcul de Triumf al lui Constantin şi spre imensa construcţie a Colosseumului, inaugurat sub Titus, în anul 80. Este monumentul cel mai celebru al antichităţii şi cel mai important. Servea pentru spectacolele luptelor de gladiatori şi cu fiarele sălbatice. A asigurat popularitatea tuturor împăraţilor şi a fost refăcut după cutremurele din anii 217 şi 442.
O atenţie specială merită termele lui Diocleţian, începute în 302 în onoarea sa, dar terminate în 305 de succesorii lui. Ele depăşesc amploarea celor ale lui Caracalla, cu o suprafaţă de 14 hectare, 20 de săli şi galerii imense.
Piaţa Quirinale este un loc magnific, pe fundal văzându-se palatul pontifical şi Palatul Consulta. Două statui colosale, ale Dioscurilor, Castor şi Polux, flanchează o fântână şi un obelisc, care altădată a fost mausoleul lui Augustus. Palatul Papilor, reşedinţa de vară, are un portal sculptat de Bernin.
Columna lui Traian
Trecând pe lângă Forul lui Cesar şi Carcera Mamertină, ajungi la Via dei Fiori Imperiale şi la Pieţele lui Traian, considerate la început una dintre minunile lumii clasice. Complexul cu 150 de magazine şi birouri a fost construit de arhitectul Apollodor din Damasc la cererea împăratului Traian. În faţa pieţelor, Forul lui Traian cuprindea Basilica Ulpia, cea mai mare din Roma la acea vreme. După ce i-a cucerit pe daci, Traian a dorit o piaţă impozantă, pe măsura victoriilor sale şi proiectul l-a încredinţat aceluiaşi mare arhitect, Apollodor. În partea stângă, a aşezat monumentul ce comemorează luptele cu dacii – Columna lui Traian. Corpul înalt al Columnei (40 m) este format din 19 blocuri de marmură albă de Carrrara şi basorelieful în spirală cuprinde 155 de scene cu 2.500 de figuri ce evocă momente şi personaje din războaiele daco-romane. În 117, în bază a fost depusă cenuşa împăratului Traian.
De la Quirinale se poate coborî trecând pe lângă celebra Fontana de Trevi pentru a arunca în apă un bănuţ, semn al dorinţei de a reveni la Roma. Via Veneto înseamnă întâlnirea cu eleganţa oraşului-străzi animate, mari hoteluri, buticuri de lux, braserii. Din Corso Vittorio Emmanuele al II-lea pleacă o stradă secundară ce leagă Campo dei Fiori, vasta şi permanenta piaţă aglomerată de turişti, de Palatul Farnesina şi duce spre Teatrul lui Pompei, la porticul căruia a fost ucis Iulius Cesar, în anul 44 î.H.
Templul zeilor
Una dintre cele mai bine păstrate clădiri antice romane este Pantheonul, templul roman al zeilor. Inscripţiile de deasupra amintesc de primul constructor, Marcus Agrippa, ginerele împăratului Augustus. În interior, domusul semisferic deschide spre cer oculusul, un orificiu circular de 8,92 m prin care intră lumina, iar atunci când plouă, apa se scurge de pe podeaua convexă de marmură în canalele romane din subsol. Statuile zeităţilor romane au fost înlocuite cu un altar central şi cu monumente funerare-mormântul lui Rafael şi ale regilor Italiei moderne.
Călătorul nu poate ocoli Vila Medici, construită de cardinalul Ricci, sau Vila Borghese, pe care regele Humbert I-ul a oferit-o oraşului. O construcţie superbă, ale cărei grădini se întind pe şapte kilometri pătraţi şi sunt legate de frumoasele grădini Pincio, ce se deschid pe un balcon larg spre Piazza del Popolo. Un ansamblu de parcuri dintre cele mai frumoase din lume.
Dintre comorile Romei antice nu trebuie omise Circul lui Maximus, Templul lui Hadrian, Via Appia Antica, Catacombele, Băile lui Caracalla, Palatul Sant’Angelo…
Colosseumul primea 55.000 de spectatori în tribune, Circo Massimo cuprindea 300.000 de vizitatori, Pieţele lui Traian dădeau Romei 150 de magazine şi birouri, iar în Termele lui Diocleţian intrau 3.000 de oameni.
