In prima duminica dinainte de Craciun locuitorii din catunul Bai, mai precis un palc de case pierdut undeva in poienile Apusenilor, savarsesc un ritual straniu, denumit de ei “Noaptea lupilor” sau “Craciunul fiarelor”. Nimeni nu stie de unde isi are originile acest obicei, batranii l-au mostenit de la mosii lor si il transmit mai departe, din generatie in generatie.
Lupul, regele animalelor
In duminica premergatoare Craciunului, inainte de a se lumina de ziua, un flacau neinceput, adica un baiat mai mare de 16 ani care nu a cunoscut inca femeia, trebuie sa aleaga pe intuneric o masca rituala atarnata de cu seara intr-un copac de la marginea satului de fete. Mastile sunt confectionate de fecioarele din sat si reprezinta duhurile padurii. Personajul principal este lupul, a carui bunavointa trebuie cumparata prin ritualul acelei zile. Cu masca aleasa pe chip, flacaul devine pentru tot restul zilei “varva”, adica personificarea lupului, personaj perceput mai degraba pozitiv, ca ocrotitor al padurii si vanatului. Lupul este considerat in aceasta zona a Apusenilor regele animalelor. Unul dintre inteleptii satului, Costina Gheorghe, zis Tot, in varsta de 92 de ani, povesteste ca lupul era perceput ca singurul care avea drept de viata si moarte asupra tuturor vietatilor, inclusiv a omului. Varva lupilor va pleca prin sat o data cu rasaritul soarelui, insotit de o ceata de flacai. In calea lor nu trebuie sa iasa nici o femeie, fie ea maritata sau nu, pentru ca tot anul vor fi bantuite de lupi. In “ziua lupului”, femeile se ascund in case si nu se arata nici macar la fereastra. Barbatii in schimb trebuie sa primeasca “varva” in curtea casei si sa o omeneasca cu “crampa” (tuica fiarta cu zahar ars) si friptura de porc sau oaie. Singurul din ceata care are voie sa manance carne, fiind post, este omul-lup.
O singura fata poate vedea “varva”
Pe masura ce inainteaza prin sat, ceata se mareste tot mai mult, barbatii colindati insotind alaiul. Toata procesiunea este acompaniata de “dubasii” satului, in ritmuri sacadate, imitand bataile inimii. Singura fata care poate sa se intalneasca cu “varva” este cea care a facut masca aleasa si purtata de “omul-lup”. Ea poate sa-l intalneasca doar cateva minute, la amiaza, cand trebuie sa-l hraneasca si sa-l laiasca. Pentru acest ritual, fiecare fata trebuie sa fie pregatita din timp, deoarece nu se stie a cui masca va fi aleasa. La casa fetei, “varva” intra singur in camera cea mai buna, pregatita special pentru ceremonie. Apoi, este introdusa fata, care trebuie sa aiba cu ea un ulcior cu apa, in care au fost fierte “bolbote”, adica ierburi de leac. Cu aceasta apa, “varva” este laita, astfel incat tot anul sa nu se atinga relele si bolile de ea. Apoi, din bucatele pregatite, fata trebuie sa hraneasca “varva” cu mana ei, pentru ca tot anul sa nu se atinga de gospodariile din sat decat cu voia stapanilor. Ritualul nu dureaza mai mult de zece minute si este insotit tot timpul de ritmul dubasilor si scandarile cortegiului de flacai. Pana la asfintitul soarelui, colindatul continua din casa-n casa, astfel incat, o data cu lasarea intunericului, toti barbatii sunt adunati in jurul “varvei”.
Tot fata aleasa trebuie sa aprinda un foc mare la gura pesterii, mai precis a unui aven urias, numit semnificativ huda lupului. In huda, barbatii arunca un purcel sau un berbec, pentru a fi jertfa adevarata animalelor salbatice.
