Blogurile de luni scriu despre scandalul dezinfectanţilor diluaţi, dar şi despre cât de bună Educația pe vremea lui Ceaușescu.
Cătălin Tolontan continuă seria dezvăluirilor despre scandalul dezinfectanţilor diluaţi şi scrie că „Există înregistrări ale discuțiilor între oamenii din companie: nu e o eroare, nu sunt loturi bune și loturi rele, dezinfectanții diluați sînt modelul afacerii!”.
Moise Guran lansează o întrebare „Era bună Educația pe vremea lui Ceaușescu? Cifrele zic altceva…” şi explică „Se estimează că în 1948 mai erau în România circa 4 milioane de analfabeţi, adică circa 29% din populaţia în vârstă de 7 ani sau mai mult, dar ponderea analfabeţilor era mai mică la generaţiil [murgescu] e care fuseseră de vârstă şcolară în epoca interbelică şi mai mare la generaţiile mai vârstnice, al căror impact asupra statisticilor postbelice era în descreştere naturală. Această observaţie nu scade însă meritele campaniilor energice de alfabetizare din primul deceniu al regimului comunist, care au cuprins atât cursuri pentru adulţi cât şi măsuri pentru încadrarea tuturor tinerilor de vârstă şcolară în învăţământul primar. Prin combinarea rezultatelor acestor eforturi cu procesul natural de înlocuire a generaţiilor, analfabetismul a fost redus la 3-4% din populaţia care a depăşit vârsta şcolară”.
Zoso face o constatare tranşantă: “Vreau” e condiționat de “trebuie” şi ne dă câteva exemple de ce „Vrei o casă curată? Trebuie să faci curat. Vrei farfurii curate? Trebuie să le speli. Vrei să fii fericit? Trebuie să lucrezi la acest scop. Vrei o viață mai bună? Trebuie să te organizezi. Acel vreau e un rezultat al îndeplinirii unor trebuie. Nu pică nimic din cer, nu se întâmplă nimic din ceea ce vrei fără câteva trebuie. Văd o mulțime de oameni dezamăgiți de cum a ajuns viața lor la ~30 de ani, pentru că ei credeau că până la vârsta asta vor fi deja pe cai mari, vor avea locuri de muncă mai bune, bani mai mulți, 2-3 case, 2-3 copii și alte lucruri din categoria “vreau”. Problema e că, undeva pe drum, legătura dintre cele două se pierde”.
