E la moda de cativa ani si in Romania sa faci Revelionul la tropice. Cativa dintre cei care inca mai au posibilitatea, pe care nu i-a turtit de tot criza economica si nici n-au iesit cu rani prea grave de pe urma recentelor alegeri, probabil ca vor alege o asemenea destinatie. Dar aici, in Salvador de Bahia, unde ma aflu temporar, visul celor instariti este, evident, sa ajunga undeva la zapada! Toate agentiile turistice se intrec sa afiseze imagini cu munti inzapeziti, la concurenta cu centrele comerciale (climatizate!) care expun impozanti brazi de plastic asezonati din abundenta cu vata. Iar pe post de Mos Craciun sunt deseori alese niste delicate mulatre in bikini, care sugereaza pentru cadouri de pus sub un brad ipotetic aparate de plonjari submarine, costume de baie fanteziste si alte sumare textile pentru insoritele plaje. Ca visele noastre tropicale cu palmieri lenesi pe o plaja intinsa, zapada pare sa fie o adevarata obsesie pentru brazilieni, si nu de azi, de ieri.
Cea mai interesanta biserica baroca din Olinda, oras colonial ceva mai la nord, este dedicata unei Fecioare a zapezilor, Nossa Senhora das Neves. Mai mult ca sigur, franciscanii care o intemeiau la 1585 veneau de prin Pirineii inzapeziti.
Fireste ca si aici Craciunul e petrecut in familie. Cu gandul insa la marea baie de muzica, de multime si chiar in mare care urmeaza in noaptea de Revelion. Salvador prevede focuri de artificii pe cele sapte plaje principale cu care l-a dotat natura si se asteapta la aproape un milion de turisti, mai cu seama ca dolarul a trecut de 2,50 reali si totul pare mult mai ieftin decat oriunde. N-am vazut pana acum, dar mi s-a povestit ca delirul e total. Lumea asteapta focurile de artificii pe plaja, dupa care se arunca in apa; si in general se danseaza cateva nopti la rand. Majoritatea orchestrelor canta pe gratis in toate cartierele, dar cele mai cautate sunt plajele Itapuã, Flamengo, Atlantico si mai cu seama Barra.
Inghesuiala mare, ca de obicei, si in cartierul Pelurinho si traversari toata noaptea cu barcile spre Insula Itaparica. Evident ca berea si cachaIa curg garla. Rareori vezi insa oameni care sa nu se mai tina pe picioare. Pentru brazilieni dansul e mai euforizant decat alcoolul.
De cativa ani turistii cauta obiective si in interiorul acestui vast teritoriu care il reprezinta cel de-al doilea golf ca suprafata din lume, peste o mie de kilometri patrati, numit si Recôncavo: Itacaré, Morro de São Paulo sau Illhéus si Porto Seguro, mai in sud. Dar tot plajele de la Salvador si din Itaparica raman principala atractie, pana spre sfarsitul lunii februarie. Evident ca punctul culminant il reprezinta zilele de Carnaval. Care la Salvador au devenit mai cu seama o sarbatoare a muzicii, una dintre cele mai mari din lume, in timp ce Carnavalul de la Rio pune accentul pe care alegorice, pe dans si costume.
Peste doua milioane de carnavalisti canta si danseaza la Salvador in zilele de Carnaval, in jurul acelor scoli populare de muzica, grupuri numite blocos. Daca vrei sa participi, trebuie sa-ti cumperi o abadá, un maieu cu insemnele grupului, adica iti cumperi un loc in "bloc", dobandesti o identitate. Cea de turist nu e suficienta! Imi fac o idee despre ce va urma observand repetitiile acestor grupuri, care preced cu multe saptamani marele eveniment dionisiac.
Dar Salvador nu ar exista fara superbele sale plaje. Ele exercita un fel de magnetism permanent asupra tuturor, indiferent de varsta. Dintotdeauna la Salvador saracii intrau in mare goi, spre amuzamentul claselor instarite care se tineau departe de tarm. Se spune totusi ca regele João al IV-lea facea baie in mare, la sugestia medicilor sai, dar intr-o cusca de nuiele. Pe la sfarsitul secolului al XIX-lea a venit moda europeana a bailor profilactice in mare, iar bughezia salvadoriana a inceput sa intre si ea in apa, bine protejata de costume de lana.
Franta a dat tonul ca lumea sa se dezbrace si mai mult, Rio i-a urmat exemplul, iar la Salvador s-a ajuns repede la cele mai sumare costume. Iar cum principalele plaje imbratiseaza orasul, tocmai la Salvador poti vedea astazi acest spectacol halucinant de corpuri care se plimba si pe plaja, si pe strada, cu ondularile provocatoare, din care se degajeaza doar frumusete. Braziliencele au inventat "tanga", ca un nor cat mai discret pe muntele venusian. Nuditatea "baianei" este o frumusete care se expune voit, explicit, dar mai mult intr-un joc de societate decat ca o simpla provocare erotica. In fond, tinerele metise in tanga, uneori cate un grup intreg lunecand pe lungile bulevarde atlantice de la Salvador, pot da impresia ca sunt acele femei "tupinambá" care ii intampinau, gratioase, pe primii portughezi ce debarcau in golf, bine transpirati, de sudoare si de emotie erotica, sub inutila lor platosa de civilizatie.
