Anul 2014 a fost, pe de o parte, unul al marilor succese, atunci când ambiția și determinarea au fost pe primul loc. Pe de altă parte, deși s-au scurs douăzeci și cinci de ani de la Revoluția din 89', „tătucii” sau „nașii” încă nu au dispărut, cel puțin nu din sport, drept exemplu decăderea Ligii 1.
O retrospectivă a anului 2014 în sportul românesc trebuie să înceapă cu reușitele uriașe ale unor sportivi, mai ales sportive, care dacă ar fi să aibă o reprezentantă aceea ar fi Simona Halep. Nu întâmplător ministrul Tineretului și Sportului, Gabi Szabo, declara: „Toți sportivii au excelat, dar Simona Halep este astăzi pe buzele tuturor.”
Williams, făcută K.O. de Halep
Fanii sportului din România au avut poate cele mai mari satisfacții atunci când Halep a devenit prima româncă, numărul 2 mondial sau care a disputat finala Turneului Campioanelor. Momentul care însă a marcat trecerea la un nou nivel a fost demolarea liderului, Serena Williams, cu scorul de 6-2, 6-0, la Singapore. Simona Halep a încheiat 2013 pe locul 11 WTA însă a ajuns, în 2014, până pe a doua poziție mondială, ca mai apoi finalul anului să o prindă pe locul 3. Pentru Halep locul 1 mondial nu mai reprezintă un obiectiv, nici măcar în 2015, iar asta pentru că, după ce a simțit gustul unei finale de Grand Slam, la Roland Garros, românca vrea ca data viitoare să țină în mână trofeul. A ajuns deja la 8 titluri WTA, însă nimic nu se compară cu adjudecarea unui turneu de Mare Șlem, de care a fost foarte aproape în 2014: sferturi Australian Open, finală R.G., semifinală Wimbledon. Anul 2015 Halep îl va începe la turneul de la Shenzen (China), chiar din prima săptămână a lui ianuarie, însă testul suprem va fi abia la Grand Slamul australian, începând cu data de 19. Sportiva din Constanța, oraș devenit deja un centru al tenisului românesc, și-a luat și primele măsuri pentru a fi sigură că performanțele sale vor fi îmbunătățite în noul an – l-a schimbat pe Wim Fissette cu un nou antrenor, Victor Ioniță, care ar trebui să-i aducă un element de noutate în antrenamentele sale.
România, campioană mondială la handbal la junioare
Handbalul feminin românesc a avut două evenimente în prim-plan: CM la junioare și Europeanul la senioare. Naționala Under 18 a făcut ca românii să-și amintească din nou că trăiesc într-o țară cu o vastă tradiție în handbal. Junioarele au învins în finala CM din Macedonia reprezentativa Germaniei, scor 32-21. După un turneu perfect, jucătoare precum Bazaliu, Laslo sau Ostase își așteaptă acum, convocarea la prima reprezentativă. Chiar dacă sunt încă lipsite de experiență, astfel de jucătoare trebuie încurajate și aruncate în luptă în handbalul mare. Nordicii, din când în când, sacrifică un turneu final doar pentru a introduce pe scena mare a handbalului jucătoare de perspectivă dar aflate la început de carieră
Europeanul de handbal feminin din Ungaria și Croația a fost aproape un eșec la fel de mare precum cel din 2012 pentru tricolore. Chiar dacă în alte sporturi locul 9 în Europa ar fi o performanță, în handbal, el reprezintă rezultatul unui turneu în care elevele lui Gheorghe Tadici nu au fost la cel mai bun nivel. Rămâne însă amintirea unui meci superb, făcut cu naționala Spaniei, ulterior finalistă a campionatului. În aceste condiții poate ar fi cu atât mai indicat ca la senioare să fie folosite junioarele, care, alături de jucătoare precum Neagu sau Ungureanu să contruiască o echipă de viitor.
În România s-a născut noua Nadia Comăneci
Un amplu material apărea la postul de televiziune CNN despre Larisa Iordache. Titlul era unul simplu: „Ascensiunea noii Nadia Comăneci”. Nu de puține ori s-a spus că o nouă notă de 10 în gimnastică ar fi imposibil de câștigat în ziua de azi, iar la urma urmei nici Iordache nu va fi Nadia, ci își va construi propriul drum. Totuși modul în care sportiva de doar 18 a tras întreaga națională după ea, la Campionatele Europene, a fost remarcabil. Ea a contribuit decisiv la câștigarea aurului european, pe echipe, de către reprezentativa României. „Medalie, Iordache”, a devenit deja una dintre cele mai folosite fraze de la campioantele de gimnastică, asta după ce, în 2014, românca a adunat nu mai puțin de 9 medalii (CE și etapele de CM).
Toate cele trei arii sportive, tenis, handbal și gimnastică, par să trăiască în România exclusiv prin sportul feminin, în condițiile în care masculinul se adâncește într-un hău, tot mai mare, de la un an la altul. Iar un semnal vine chiar și din fotbal, acolo unde Olimpia Cluj a fost la un pas de a ajunge în optimile Ligii Campionilor.
Sportul cu „nași”
Fotbalul românesc nu le mai aduce suporterilor satisfacții, pe plan inernațional, de multă vreme, astfel că evoluția României în primele 4 partide ale preliminariilor Euro 2016, trei victorii și un egal, este mai mult decât surprinzătoare. Anul 2014 a fost unul în care România a privit la televizor Cupa Mondială din Brazilia, dar și propus participarea la Europeanul din 2016. Victor Pițurcă a reușit, înainte să plece la Al-Ittihad (Arabia Saudită), victorii cu Grecia (1-0, deplasare), cu Finlanda (2-0, deplasare), un egal cu Ungaria (1-1, acasă) și este autorul moral al victoriei cu Irlanda de Nord (2-0, acasă). Toate acestea le-au adus tricolorilor un binemeritat loc 1 în grupa F de calificare la Euro, cu 10 puncte din 12 disponibile. La aceste rezultate o contribuție majoră a avut-o Lucian Sânmărtean, un alt produs al anului 2014, jucătorul în vârstă de 34 de ani cunoscând o explozie în jocul său o dată cu transferul la Steaua.
Însă această minune s-ar putea să nu țină mult, chiar și cu Anghel Iordănescu în locul lui Pițurcă, deoarece în fotbalul românesc lipsește cu desăvârșire o strategie care să se întindă pe mai mulți ani și care să dezvolte fenomenul fotbalistic în România. Chiar și centrele de juniori, promise de Răzvan Burleanu, șeful FRF, în campania sa electorală, au întârziat să apară.
Totuși cele mai grave semnale de alarmă vin dinspre Liga 1, care ar trebui să fie o rampă de lansare pentru națională. Cu o campioană mai mult de conjunctură, lipsită de adversari redutabili, primul eșalon al fotbalului românesc a avut unul dintre cei dificili ani de după 1989. Perchezițiile de la Pandurii și Petrolul, cluburi ai căror finanțatori sunt suspectați de evaziune fiscală, au creat mari probleme acestor cluburi. Într-un clasament penal al Ligii 1, aproape toate cele 18 echipe aveau finanțatori condamnați sau suspectați de fapte precum: evaziune fiscală, corupție, spălare de bani. Aceste evenimente au întărit ideea că sportul nu trebui să mai depindă de „tătuci”, așa-numiții patroni cu drept de viață și de moarte asupra cluburilor. De asemenea, printre multele lucruri care trebuie puse la punct în legislația din sportul românesc se numără și legea sponsorizărilor.
Anul 2014 a fost și unul care România a ajuns pe locul 15 în clasamentul coeficienților UEFA, ceea ce îi va permite trimiterea a 2 echipe în preliminariile Ligii Campionilor, începând cu 2016. Totuși acest loc ar putea fi pierdut, deoarece următoarea țară clasată, Austria, mai are o ultimă echipă în primăvara europeană, iar cu 3 victorii noi ale lui RB Salzburg austriecii ar putea surclasa România. Situația ar fi fost alta dacă Steaua nu rata calificarea în Liga Campionilor, în play-off-ul cu Ludogoreț.
Dincolo de aspectul strict sportiv, fotbalul românesc a mai fost zguduit de 3 mari evenimente. Dosarul Transferurilor, unic în Europa prin proporțiile sale, a trimis după gratii opt oameni de fotbal: George Copos, Mihai Stoica, Cristi Borcea, Ioan Becali, Jean Pădureanu, Gică Popescu și Gigi Nețoiu. Aceștia au primit pedepse de la 3 și o lună (Popescu), la 6 ani și 4 luni (Becali). Schema folosită a fost cea a declarării unor sume mai mici din transferurile realizate, astfel că prejudiul adus statului s-a ridicat la 1,5 milioane dolari, iar cel al cluburilor peste 10 milioane.
Ziua de 4 martie, când s-a dat verdictul din acest dosar, a fost însă folosită drept paravan de LPF pentru a putea oficializa, fără să atragă prea mult atenția, semnarea unui nou contract privind drepturile de difuzare ale Ligii 1. Gino Iorgulescu, șeful LPF, era criticat pentru că nu a organizat o licitație, drepturile ajungând în cele din urmă la Intel Sky Broadcast din Malta, în posesia căreia au ajuns și posturile Look TV și Transilvania Live, care urmau să difuzeze partidele. Chiar dacă a fost sau nu în spatele acestei afaceri Arpad Paszkany, fostul finanțator al CFR Cluj, afacerea s-a dovedit ulterior una extrem de proastă. LPF ar urma să încaseze anual 27,5 milioane euro, însă aceste cheltuieli nu vor putea fi acoperite de către Intel Sky, în condițiile în care RCS&RDS, unul dintre cei mai mari operatori de cablu din România nu a cumpărat drepturi de retransmisie. Liga 1, deja în pragul falimentului, a ajuns acum aproape să rămână și fără banii de la televiziuni, în cazul în care contractul va fi reziliat.
Nu în cele din urmă cel de-al treilea eveniment din fotbalul românesc a fost pierderea mărcii Steaua București de către clubul patronat de Gigi Becali. Pe data de 3 decembrie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a anulat, printr-o decizie irevocabilă, marca Steaua Bucureşti, înregistrată de FC Steaua. CSA a reintrat în proprietatea mărcii, iar acum Becali este nevoit să negocieze cu clubul armatei pentru mai folosi identitatea celei mai titrate echipe din România. Becali are la dispoziție două variante: fie negociază cu CSA și plătește o sumă de bani, fie renunță la negocieri și inițiază un proces de rebranding, ceea ce va duce la crearea unei identități noi pentru echipă.
