Masivul Retezat ascunde comori nebănuite, dar ele se lasă dezvăluite doar celor care au curajul să ia muntele în piept ca să le descopere. Cărările abrupte de munte duc înspre locuri binecuvântate de Dumnezeu, ascunse în inima Retezatului, unde sălbăticia se împleteşte cu peisajele de o frumuseţe rară, adevărate minuni ale naturii.
Unul dintre locurile ce trebuie măcar o dată vizitate de orice iubitor al muntelui este Tăul Ţapului, un lac glaciar ascuns de pereţii stâncoşi ai Masivului Retezat, unde liniştea este străpunsă doar de fluieratul marmotelor care anunţă prezenţa omului în acest colţ de rai. La Tăul Ţapului se poate ajunge de la vest, pe traseul Lacul Bucura – vf. Peleaga (2.509 m) – vf. Păpuşa Mare (2.508) – Porţile Închise, sau pe un traseu de la nord la vest, respectiv cabana Pietrele – Valea Galeşul – Porţile Închise, de la nord Cabana Baleia – în urcuş pe vale până în circul glaciar unde se află tăul. Un alt traseu care duce aici pleacă de la est de la Cabana Buta – Plaiul Mic – Vf. Custura – Vf. Păpuşa – pe sub Porţile Închise. «Sunt trasee obositoare pentru turistul neexperimentat, care totuşi trebuie să aibă la el echipament obligatoriu tehnic alpin, iar pentru a le parcurge în deplină siguranţă ar fi indicată închirierea unui ghid montan », povesteşte Sorin Sanda, salvamontist şi montaniard experimentat.
Drumul către marmote
Apa din Tăul Ţapului îşi croieşte, mai timid sau mai îndrăzneţ, drum către vale, pentru ca la un moment dat să se contopească cu pârâul ce curge din Tăurile Custurii, exact pe traseul unuia dintre marii gheţari care se găseau aici cu milenii în urmă, între vf. Mare, Porţile Închise, Păpuşa Mare, Păpuşa Mică, vf. Custura şi vf. Lănciţa. Pentru că zona este retrasă şi nimeni nu le strică liniştea, la Tăul Ţapului şi-au făcut cuib marmotele, proaspăt ieşite din hibernarea iernii, care se bucură de căldura soarelui pe crestele montane. Acum încep un ritual aparte de împerechere, aşa că prezenţa omului nu le este pe plac şi se fluieră una pe alta, pentru a anunţa intruşii.
Experiment ecologic
Specialiştii spun că, în anul 1973, în Parcul Naţional Retezat o echipă de la Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române a introdus 20 de exemplare de marmotă alpină provenită din Alpii Austrieci. Marmotele au fost eliberate în căldarea Lacului Gemenele, iar în prezent se pot întâlni în toate văile şi căldările glaciare de sub şaua Custurii, până în căldarea Lacului Zănoaga. Acum se simt acasă şi în Căldarea Bucurei, iar oamenii au îndrăgit micuţele rozătoare, chiar dacă al început au fost deopotrivă speriaţi şi contrariaţi, pentru că nu mai văzuseră niciodată astfel de « şobolani uriaşi”, cum erau numite marmotele. Marmota aparţine familiei Sciuride, trăieşte în zonele muntoase din centrul şi sudul Europei , la înălţimi cuprinse între 800 şi 3.200 metri, mai ales în regiunile vestice şi centrale ale Alpilor, precum şi în Carpaţi. O marmotă alpină poate cântări între 4 şi 8 kg şi are o lungime cuprinsă între 42 şi 54 cm, dar fără coada care măsoară, în medie, 13-16 cm.
Blana are culoare brună sau cenuşiu închis pe partea dorsală, iar ventral este galben roşcată, coada – in ultima ei porţiune – fiind negricioasă. Acest animal este adaptat pentru viaţa în vizuini, pe care şi le sapă singur. Marmota alpină se hrăneşte cu plante cu tulpină moale, frunzele şi florile ierburilor, dar şi cu insecte, păianjeni şi viermi. Este un animal care işi desfăşoară activitatea doar în timpul zilei. îi place să stea la soare ore în şir, de aceea şi vizuina şi-o face pe versanţii sudici ai munţilor. Pentru a se hrăni, iese din viziuna sa în dimineţile şi în după amiezele mai răcoroase.
Sunt vizibile doar vara
La sfârşitul verii, membrii mai bătrâni ai grupului cară în vizuină ierburi uscate pentru a căptuşi şi a închide cu acestea intrările.pe la sfârşitul lunii octombrie se retrag sub pământ, pentru a-şi începe somnul de iarnă. Îşi pregătesc vizuini separate, care sunt de obicei mai mici dar mai adânci, unde transportă o cantitate mare de fân. După începerea hibernării rămân în această stare şase luni. Pentru ele, Retezatul este deja o casă confortabilă, mai ales că pe o bună bucată se întinde Parcul Naţional, care are reguli clare pentru turişti, aşa încât liniştea de aici este arareori deranjată.
