Reţetă de Paşte: Miel fript haiduceşte

Carnea de miel nu poate lipsi de pe nici o masă de Paşte din familiile care ţin la tradiţie

Una dintre cele mai spectaculoase reţete de preparare a mielului este în stil haiducesc. Unii dintre proprietarii de restaurante folosesc şi sintagma „miel haiducesc dacic”, din dorinţa de a sublinia vechimea aceastui mod de preparare, însă nu există nici o dovadă istorică a faptul că dacii ar fi preparat, într-adevăr, mieii în acest fel. Însă reţeta haiducească este atestată de mai multe sute de ani, pentru că ea oferea avantajul preparării mielului şi în condiţiile în care haiducii se adăposteau în pădure. Datorită felului special în care este preparată carnea de miel, ea capătă un gust deosebit de bun.

Prepararea începe cu tăierea mielului, căruia îi trebuie scoase apoi mă­­­runtaiele. Cavitatea toracică tre­­bu­­ie spălată şi stropită cu vin, apoi bucătarii trebuie să introducă ficatul, inima, rinichii, însoţite de condimente precum busuioc, mă­­rar ori chimen. Opţional, chimenul poate fi înlocuit cu cimbru. De ase­­menea, nu trebuie să lipsească usturoiul, care poate fi introdus, căţel cu căţel, în cămaşa sa vegetală, pentru a produce o aromă mai persistentă.

După aceasta, mielul trebuie cusut,  cu tot cu blană

În paralel cu pregătirea mielului, trebuie săpată o groapă, în plan cât mai orizontal. Fundul gropii trebuie acoperit cu pietre plate ori cu lespezi de piatră. Apoi, în groapă trebuie aprins focul, de preferinţă din lemne de fag ori de carpen. Focul trebuie întreţinut cu 2-3 rânduri de lemne, până când pereţii gropii de pământ capătă o culoare roşiatică. Apoi, mielul trebuie introdus în groapa încinsă, după ce blana i-a fost unsă în prealabil cu lut ori cu pământul scos din groapă. Pământul trebuie amestecat înainte cu apă, până când se formează o pastă omogenă. După introducerea mielului, groapa trebuie acoperită, de exemplu, cu o bucată de tablă. „Coacerea” mielului durează patru ore. Apoi, mielul trebuie scos. Partea uscată trebuie „bătută” cu un lemn până când pică jos. Urmează felierea mielului, care trebuie „udat” cu vin roşu.