Dezideologizarea dezbaterii politice, nivelarea ideilor, disparitia oricarui patos in apararea unui punct de vedere — cu exceptia celui dictat de atacurile la persoana — par sa fie nota dominanta a momentului de fata. Intre cele trei mari partide azi la putere exista nuante retorice; dar PUR retorice. Nimeni nu-si face vreo iluzie in aceasta privinta. A fost formulata de mai multe ori opinia ca alegerea dlui Crin Antonescu in fruntea partidului national-liberal ar putea fi ocazia prin care aceasta formatie politica sa se reformeze, devenind un partid cu adevarat "de dreapta". Este cazul sa punem, in legatura cu aceasta parere, cel putin doua intrebari. Cea dintai este daca, intr-adevar, o accentuare a trasaturilor de dreapta ale liberalilor le-ar aduce beneficii electorale.
Intr-adevar, examinarea rezultatelor alegerilor din toamna trecuta arata ca national-liberalii au vanat mult pe terenul pesedist, iar succesele lor, nu neglijabile, s-au bazat pe sustragerea clientelei clasic rurale a social-democratilor, in timp ce orasele mari au votat, majoritar, cu liberal-democratii. Intrucat nu credem ca taranimea este deosebit de ispitita de teoriile economiei de piata si de libera intreprindere, trebuie sa credem ca liberalii au reluat, cu oarecare succes, retetele traditionale ale atragerii unor primari din zonele unde au avansat, cu argumentele argintiu-sunatoare care se stiu, si nu de dragul ideologiei liberale. Doar la orase ar putea PNL sa incerce sa erodeze ceva din influenta PDL. Si venim, cu asta, la partea a doua: cum si-ar putea extinde PNL influenta in orase, in special in cele mari, pe seama PDL? Nu suntem catusi de putin siguri ca clasa mijlocie din Cluj, Craiova, Iasi (exemplele sunt luate la intamplare) arde de dorul liberschimbismului.
Mai ales in momentul actual, cand economia nu duduie, iar promisiunile bazate pe atotputernicia pietei si-au aratat limitele. De fapt, programele economico-politice, oricare ar fi ele, joaca un rol minuscul in optiunile cetatenilor. De ce? Pentru ca nimeni nu mai crede ca vor fi aplicate. Cinismul s-a generalizat. Ceea ce conteaza pentru atragerea alegatorilor este un aparat bine gestionat in teren. Nu trebuie sa uitam ca, la inceput, influenta in teren a apartinut noului PCR condus sub diferite nume de dl Ion Iliescu. Din care democratii au plecat cu o halca pe care au dezvoltat-o un pic, iar mai recent liberalii au mai rupt ceva din ea. Cat despre victoria CDR din 1996, ea a venit pe valul unei minirevolutii; dar azi blazarea, oboseala nu mai permit asemenea elanuri. De ce are nevoie Romania de azi, stim: de o restauratie.
Nu intelegem prin asta schimbarea formei de stat, ci o adevarata restauratie a tarii care inseamna refacerea si protejarea naturii romanesti, dezvoltarea agriculturii, o politica de transporturi care sa nu se mai bazeze exclusiv pe automobil, depoluare etc. Pe scurt, ceea ce s-a numit DEZVOLTARE DURABILa, adica "o dezvoltare care sa raspunda nevoilor generatiilor prezentului fara sa compromita capacitatea generatiilor viitoare de a raspunde nevoilor lor" (raportul Brundtland, 1987). Acest concept: DEZVOLTAREA DURABILa, apare, din pacate, ca a cincea roata la caruta in multe programe, dar nimeni, si in special politicienii, nu crede in el la noi. Nimeni nu crede ca egoismul si lacomia ar putea fi infrante in Romania. Anesteziat de propria durere, poporul si-a pierdut capacitatea de reactie. Este firesc ca cei mai multi sa incerce a se descurca sau privesc cu un trist amuzament la faulturile in careu, trecute cu vederea de un arbitru blajin.
Si totusi… cand Romania va fi un semidesert cu o puternica imigratie din zone si mai oropsite ale globului, atunci se vor gasi multi sa regrete ce nu s-a facut pe cand inca se putea. Un trist si dezamagit realism ne face sa spunem ca, daca vrea sa castige alegerile prezidentiale, dl Crin Antonescu, cu adevarat un bun vorbitor, va trebui sa-si foloseasca darul pentru a ataca cu un maximum de venin, cu cat mai multa agresivitate si putere de invinovatire pe adversarii sai daca vrea sa castige alegerile prezidentiale. Dupa cum se observa, suntem in situatia critica in care nu fondul dezbaterii mai conteaza, ci, ca in luptele de gladiatori din Roma Antica, ferocitatea protagonistilor.
Nu este complet exclus sa mai existe undeva oameni care sa aiba si charisma, si capacitatea sa-i convinga pe romani cu un program nou. Dar azi, propaganda costa scump. Poti sa ai dreptate; dar a te face auzit este o alta socoteala. Poate exista oameni de bunavointa azi in Romania. Dar cum sa ajunga sa se exprime? O posibilitate cam umilitoare este ca intr-o zi nu prea indepartata am putea sa importam ideile ce salveaza. Dar pana atunci, cata suferinta de prisos, ce mare cec in alb acordat necinstei!
