Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Ghetoul de la Km 0

» Centrul istoric al Capitalei a devenit de ani buni un ghetou populat de cateva mii de persoane defavorizate, traind in saracie extrema.» Cladirile, darapanate si marcate cu bulina rosie, sunt un pericol pentru ...

Share

Andrei Dumitru 0 comentarii

24.10.2007 - 00:00

» Centrul istoric al Capitalei
a devenit de ani buni un ghetou populat de cateva mii de persoane defavorizate, traind in saracie extrema.

» Cladirile, darapanate si marcate cu bulina rosie, sunt un pericol pentru cei care locuiesc inauntru, iar pentru ceilalti bucuresteni, un motiv de jena.

» Baia de Fier, Calea Mosilor, Cheiul Garlii sunt cateva astfel de puncte fierbinti, atat pe harta tezaurului urbanistic national, cat si pe cea a precaritatii economice.

 

In plin centrul istoric al Capitalei traiesc cateva mii de oameni care locuiesc in cladiri darapanate de o mare valoare istorica, stand sa se prabuseasca. Impinsi de nevoie, ei accepta totusi posibilitatea, deloc improbabila, de a se trezi sub ruine.
Suntem in Bucuresti, pe strada Baia de Fier, la cateva sute de metri de Piata Universitatii, kilometrul 0 al Romaniei. Strabati un gang lung si intunecos, cu peretii zdreliti, ce lasa sa se vada caramizile sfaramicioase de dedesubt. Mirosul e acid si greu suportabil. Spatiul se deschide intr-o curte interioara, inconjurata de pereti cu ferestre intunecate si strabatuti de crapaturi in care intra palma. Te strecori printre sforile pe care atarna o multime pestrita de rufe, ca sa ajungi la o intrare aproximativa. La capatul unei scari de lemn cu trepte fracturate sunt intrarile in locuinte. In pragul unei usi, o femeie cu o varsta nedefinita ne invita sa intram in locuinta. Doua camarute, nu mai mari decat un compartiment de tren, in tavanul carora atarna un bec slab. Pe un pat improvizat din cateva saltele scalciate, un pusti de 9-10 ani se uita la desene animate. In jurul lui, de-a valma, hainele care probabil nu au mai incaput pe franghii. A doua camaruta are o canapea si o masuta cu mileu. Ai spune ca e un fel de living, numai ca, intr-un colt, e un vas de wc.
De-a lungul Caii Mosilor sunt cladiri cu o arhitectura rafinata, trezind nostalgia vremurilor trecute, insa mai toate sunt darapanate si murdare, "pigmentate" cu binecunoscutele buline rosii. Dintr-unul din balcoane se inalta cativa cativa copacei crescand direct din zidaria fisurata.


Trecem Cheiul Garlii. In spatele blocurilor cu iz stalinist, care gazduiesc ministere, Parchetul, SRI, ti se dezvaluie un alt petic din vechiul oras, scapat de frenezia demolatoare a vechiului regim. Aici casele par mai ingrijite, desi multe sunt insemnate cu bulina rosie. Pe strada Justitiei dam de o casa boiereasca fara acoperis, in care si-a gasit adapost o familie de tigani. In curte, femeia isi barbiereste barbatul cu o masina de ras ruginita, "pe uscat", fara apa si spuma. Locuiesc intr-o camera care are la intrare o carpa ce tine loc de usa. Deasupra, in loc de tavan, cateva folii de plastic prin care se vede cerul.

Citește totul despre:

Comentarii