» Unul dintre expertii straini care au cautat, in 1990, conturile secrete ale familiei Ceausescu dezvaluie, in premiera, ca intre anchetatori au existat disensiuni majore.
» Dupa aproape 20 de ani de la implicarea sa in acele cercetari, un inalt oficial roman considera ca "nu vom sti niciodata ce au gasit canadienii".
Recent, povestea presupuselor conturi secrete ale familiei Ceausescu a revenit in prim-plan dupa ce o ancheta pornita la Washington a obligat cea mai mare banca din Elvetia, UBS, sa-i deconspire pe titularii a sute de conturi, suspectati de fraude. S-a speculat ca renuntarea la faimosul secret bancar elvetian ar putea fi utila si Bucurestiului, daca va relua vreodata cautarea conturilor dictatoriale. Asta, in conditiile in care doar despre Elvetia si UBS au existat informatii ca ar gazdui aproximativ 400 de milioane de dolari. Cert este ca, in cei 20 de ani scursi de la Revolutie, povestea conturilor a fost de multi uitata. Cunoscatorii nu au avut nici ei vreun interes sa mearga mai departe, chiar daca au existat si incercari reale de a le scoate la iveala. Intre timp, varii comisii parlamentare au tras concluzia ca banii nu au existat, desi cercetarile par sa fi avansat mai mult la suprafata.
Ultima lopata pe mormantul acestui dosar a fost aruncata anul trecut, cand Legislativul a aprobat raportul comisiei de ancheta, condusa de conservatorul Sabin Cutas. Acesta e subalternul, pe linie de partid, al omului de afaceri Dan Voiculescu, suspectat mult timp ca s-ar fi imbogatit din asemenea sume. Dar prima si cea mai ampla actiune de deconspirare a acelor conturi s-a derulat in 1990, cand guvernul Roman a angajat mai multi experti straini, canadieni si elvetieni, specializati in astfel de operatiuni. Treaba lor s-a incheiat subit. Statul roman a reziliat contractul cand specialistii erau deja siguri ca unele conturi puteau fi recuperate. Romania libera readuce in atentie munca expertilor straini, ce s-a ales de acele demersuri si, mai ales, contextul in care au fost oprite cercetarile.
Acuzatie adusa si la Targoviste
Inca din timpul Revolutiei din decembrie 1989, la Bucuresti au aparut zvonuri intense despre o pretinsa avere secreta a Ceausestilor, ascunsa in conturi deschise la banci din afara Romaniei. Ipoteza e formulata chiar in actul de acuzare a dictatorilor, executati la Targoviste in ziua de Craciun a acelui an. In ianuarie 1990, guvernul provizoriu condus de Petre Roman demareaza o ancheta care vizeaza gasirea acelor bani. Oficial, conturile nu au fost descoperite niciodata. Exista insa suspiciuni ca acestea ar fi fost folosite de unii agenti ai serviciilor secrete comuniste si de oameni care ar fi activat in comertul exterior, controlat total de Securitate. Pentru aceasta misiune, cabinetul Roman angajeaza mai multi experti straini, specializati in asemenea operatiuni: pe canadienii de la Peat Marwick Thorne (firma de contabilitate juridica) si Gowling Stratshi&Henderson (casa de avocatura), dar si pe avocata elvetiana, de origine americana, Suzzane Wolfe Martin.
Cartierul lor general devine un birou situat in cladirea Ministerului Justitiei (MJ). Potrivit unor investigatii jurnalistice derulate in anii ’90, specialistii straini ar fi identificat mai multe piste si ar fi informat guvernul ca presupusele conturi ar exista si ar putea fi descoperite. Intr-un raport inaintat MJ la jumatatea lui 1990 de unul dintre coordonatorii echipei, Edward Belobaba, se "confirma ipoteza ca in timpul dictaturii lui Ceausescu au fost deturnate mari sume de bani. Dupa toate probabilitatile, o buna parte din acesti bani pot fi recuperati". La randul sau, Suzzane Wolfe Martin indica faptul ca "deturnarile de fonduri s-ar fi putut produce prin filialele bancilor straine din Romania", mentionand ca piste bancile Societe Generale si Manufacturer’s Hanover Trust. Societatile Crescent si Vitrocim, strans legate de numele liderului PC, Dan Voiculescu, sunt amintite drept posibili beneficiari ai banilor ascunsi de Ceausesti.
Explicatia rezida in faptul ca, inainte de ’89, Dan Voiculescu a activat in comertul exterior, iar pentru fiecare tranzactie de import-export, societati ca Vitrocim si Crescent incasau comisioane raportate la volumul afacerii. Suzzane Wolfe Martin ramane un personaj-cheie in ecuatia acelei anchete. Potrivit ziaristului Dan Badea, aceasta ar fi sugerat autoritatilor romane chiar arestarea lui Voiculescu pentru deturnarea unor fonduri rezultate din operatiunile externe. Martin ar fi detinut si informatia ca in Austria existau conturi ale dictatorului. Intr-un demers fara precedent, Romania libera i-a contactat pe expertii straini care au cautat banii familiei Ceausescu. Canadienii pastreaza tacerea asupra aventurii lor in Romania. Suzzane Wolfe Martin ezita sa ofere detalii despre descoperirile pe care le-a facut. Dezvaluie insa ca in guvernul de la Bucuresti ar fi existat interese divergente asupra mersului investigatiei, iar canadienii ar fi pus-o de mai multe ori in pericol.
"Canadienii au facut lucruri periculoase"
"Am fost in aceeasi echipa cu avocatii canadieni, dar am fost angajata diferit. Expertii canadieni nu mi-au placut deloc pentru ca ei lucrau pentru o parte a guvernului, iar eu pentru alta." Asa incepe marturia avocatului americano-elvetian Suzzane Wolfe Martin, facuta in exclusivitate pentru Romania libera. In Europa si America, numele sau e binecunoscut printre specialistii in audit si litigii comerciale. Membru al barourilor din Washington si Geneva, dar si al Camerelor Internationale de Arbitraj din Franta si Elvetia, Suzzane Wolfe Martin a cunoscut Romania prin intermediul primului guvern post-decembrist, condus de Petre Roman. In acei ani, la Bucuresti singurul lucru sigur era nesiguranta: politica, economica si sociala. Regimul Iliescu era aprig contestat de opozitia reprezentata de partidele istorice, iar Occidentul incepea sa se indoiasca de nervul anticomunist al conducerii postceausiste. In interiorul serviciilor secrete situatia se mentinea in 1990 la fel de confuza.
Iar problema conturilor ceausiste, strans legata de activitatea spionilor folositi de regimul comunist, aluneca si ea pe un teren brazdat de nisipuri miscatoare. Lipsa de transparenta a fost atunci impresia pregnanta sub care a lucrat si Suzzane Wolfe Martin. In 2009, expertul de la Geneva are inca retineri in a da amanunte.
Recunoaste insa, in premiera, ca investigarea modului in care si-ar fi ascuns Ceausescu averea ar fi decurs sub spectrul unor interese divergente: si la nivel guvernamental si la cel al echipei de experti straini. "Eu lucram pentru colegii mei de la Ministerul Justitiei, care reprezentau o alta forta, ca sa spunem asa. Am fost angajata de Ministerul Justitiei de la Bucuresti. stiu sigur ca am lucrat cu oameni din acest minister intrucat ne cunosteam, iar ei stiau ca sunt un avocat onest. Eu nu am fost angajata de Ministerul de Externe care, spre exemplu, i-a angajat pe canadieni. Trebuia sa lucram impreuna, dar ei intelegeau putin din ceea ce aveam de facut", povesteste Suzzane Wolfe Martin.
In prezent, aceasta zboara frecvent de la Geneva la Praga, unde colaboreaza cu o prestigioasa casa de avocatura din Cehia, Mares Partners. Potrivit investigatiilor din anii ’90 ale jurnalistului Dan Badea, Martin ar fi fost angajata de Cabinetul Roman in februarie 1990. Cu privire la Dan Voiculescu si Crescent, avocata declara ca numele politicianului roman ii "suna cunoscut", iar "Crescent era unul dintre cei mari". "Totusi, nu cred ca am sugerat vreodata arestarea cuiva", precizeaza expertul. In cartea "Averea presedintelui", autorul, Dan Badea, arata ca Suzzane Wolfe Martin ar fi informat Guvernul de la Bucuresti asupra existentei unor conturi ale lui Nicolae Ceausescu in banca Winter Bank din Viena. Cartea citeaza un raport oficial si precizeaza ca despre acest lucru s-ar fi stiut la cel mai inalt nivel. Sursa avocatei ar fi fost chiar directorul executiv al Bancii Nationale a Austriei, Thomas Lachs. In 2009, Martin refuza sa clarifice acest episod, iar bancherul de la Viena nu recunoaste existenta acelei discutii.
"Va asigur ca nu am stiut niciodata asa ceva si nu am fost implicat in investigatiile statului roman. Ma mira ce aud", declara Thomas Lachs pentru R.l. Dupa ce a parasit Banca Nationala a Austriei, Lachs a intrat in conducerea fondului de investitii C-QUADRAT Investment AG. Aici este coleg cu fostul ministru de Finante, Karl-Heinz Grasser. Fondul deruleaza operatiuni Austria, Germania si estul Europei.
Suzzane Wolfe Martin admite, in schimb, ca experienta de acum 19 ani ar fi fost pe punctul de a-i crea neplaceri majore. "Canadienii au facut lucruri periculoase si au spus atatea prostii incat erau sa ma bage si pe mine in bucluc", puncteaza elvetianca. Nu spune ce, nu spune de ce. Dar crede, in schimb, ca activitatea sa de numai trei luni in slujba conducerii de la Bucuresti ar fi fost oprita din ratiuni politice.
"Nu stiu cine e Suzzane Wolfe Martin"
In mod surprinzator, Petre Roman sustine ca numele lui Suzzane Wolfe Martin ii este cat se poate de strain. Potrivit legii, premierul ar fi trebuit sa fie instiintat asupra tuturor elementelor care vizau ancheta. Prin urmare, si asupra identitatii celor care au derulat-o. Dar, totusi: "Nu stiu cine este aceasta doamna (Suzzane Wolfe Martin). Iar eu, ca prim-ministru, am fost la curent cu totul", puncteaza Petre Roman. Inlaturat de la Palatul Victoria in urma mineriadei din 25 septembrie 1991, acesta isi aminteste in schimb doar de prestatia expertilor canadieni. Prestatie care nu i-a lasat insa o parere deosebita: "Nu au avut ce sa gaseasca, dar au incercat prelungirea contractului cu noi". Desi afirma ca nu isi mai aminteste cuantumul onorariului primit de canadieni, Roman admite ca suma achitata de statul roman s-ar fi putut ridica la 100.000 de dolari pe luna. Contractul ar fi stipulat si o prima de performanta, calculata ca procent, in cazul in care ar fi gasit banii fostilor dictatori.
"Nu vorbesc despre clientii mei"
Dupa caderea regimului comunist si dupa ce administratia Iliescu si-a depasit rezervele cu privire la prezenta capitalului strain in economia romaneasca, investitori din toata lumea si-au deschis afaceri la Bucuresti. Dupa contractul primit in 1990 de la stat, Peat Marwick Thorne a revenit in Romania pe segmentul corporatist. Noua denumire a companiei este KPMG, iar astazi trece drept unul dintre principalii jucatori din piata interna si internationala de audit, asistenta fiscala si analiza de risc in afaceri. Niciunul dintre expertii fostei Peat Marwick Thorne nu mai activeaza acum in companie.
Tentativele repetate ale R.l. de a-l contacta pe unul dintre cei doi coordonatori ai echipei canadiene mentionate de Suzzane Wolfe Martin au esuat. Edward Belobaba este astazi judecator la Curtea Suprema de Justitie din Ontario, Canada. Desi ne-a transmis prin secretara sa ca va reveni cu un telefon, acest lucru nu s-a mai intamplat.
Alt nume implicat in tentativa Guvernului Roman de a lua urma fondurilor secrete ale Ceausestilor a fost Charles Smedmor. In 1990, lucra pentru casa de avocatura Gowling, Strathi & Henderson. Intre timp, compania a fost rebotezata Gowling Lafleur Henderson si opereaza de la Toronto, la Montreal si de la Moscova la Londra. Contactat de R.l., expertul canadian a raspuns, intr-o romana aproximativa, ca a semnat o clauza de confidentialitate: "Nu vorbesc niciodata despre clientii mei. Va rog sa intelegeti".
Intre timp, Charles Smedmor a parasit compania si si-a deschis propria casa specializata in litigii. Coincidenta face ca sediul firmei sale sa se afle in aceeasi cladire din Toronto in care functioneaza si Consulatul statului Filipine. O tara al carei guvern a reusit sa gaseasca averea fostului dictator Ferdinand Marcos. Acesta s-a aflat la putere in aceeasi perioada in care la carma Romaniei s-a aflat Nicolae Ceausescu.
Despre raportul inaintat de canadieni, ministrul Justitiei din cea de-a doua parte a lui 1990, Victor Babiuc, sustine ca nu stie nimic. Recunoaste insa ca activitatea acestora a fost intens monitorizata de SRI. "Cu strainii a fost o discutie pe gura, nu pe hartii. Eu nu am vazut un raport de la ei. Tot ce am vazut au fost niste informari de pe la SRI, de la Parchet, dar fara consistenta", completeaza Babiuc.
"Sute de spioni, deci sute de conturi"
Prima remarca vizavi de existenta unor conturi in valuta deschise pentru Ceausesti in strainatate a fost facuta de procurorul militar, generalul Dan Voinea. Potrivit stenogramei pastrate de la proces, unul dintre capetele de acuzare mentiona dosirea de catre dictatori a unui miliard de dolari in banci straine, dintre care 400 de milioane doar in Elvetia. "Asa se stia atunci, ca exista acele conturi, mai ales ca era deja o practica printre diversii ditatori ai lumii", motiveaza astazi Dan Voinea.
Dupa ‘89, numele magistratului a fost legat de dosarele Revolutiei si Mineriadelor. Pe Ion Iliescu l-a trimis in judecata, pentru reprimarea protestelor din Piata Universitatii, iar generalii Stanculescu si Chitac au ajuns la Jilava, cu condamnari de 15 ani pentru crimele din timpul revoltei de la Timisoara. Totusi, recent, procurorul Voinea a fost revocat din functia de adjunct al Sectiei Parchetelor Militare, la cererea procurorului general Laura Codruta Kovesi.
Cat priveste presupusele fonduri personale ale cuplului dictatorial, Voinea vine cu o ipoteza similara, in parte, celei emise de expertii canadieni angajati de Cabinetul Roman: "Acei bani ar fi putut fi camuflati sub forma conturilor personale ale agentilor serviciului de spionaj, aflati la post peste granita. Conturile lor erau alimentate de BRCE. Cum Romania avea sute de agenti, ar fi putut fi vorba de sute de conturi. Dupa schimbarea din ’89, e foarte posibil ca multi dintre ei sa-si fi lichidat conturile si sa se fi imbogatit".
Roman si Caramitru – amintiri contradictorii
Suzzane Wolfe Martin recunoaste ca a lucrat pentru Guvernul Roman in chestiunea gasirii presupuselor conturi. Petre Roman, in schimb, spune raspicat ca avocata de la Geneva nu a jucat nici un rol. Dar unul dintre oficialii romani care a cunoscut-o in 1990 si-o aminteste chiar bine pe Suzzane Wolfe Martin. "Echipa aceea era condusa de canadienii Robert Lindquist si Edward Belobaba. Dar ei lucrau si cu alti colaboratori, inclusiv cu doamna Martin. Dansa avea o personalitate foarte accentuata. Acapara imediat orice discutie si s-a dovedit foarte voluntara si decisa sa rezolve problemele pentru care venise in Romania", povesteste fostul procuror Mihai Ionescu. Acesta s-a intalnit cu Suzzane Wolfe Martin in primavara anului 1990. Ionescu era atunci procuror la Directia Urmariri Penale din Parchetul General si fusese detasat in comisia care investiga problema conturilor, condusa de actualul guvernator al BNR, Mugur Isarescu.
Relatia dintre Ionescu si Isarescu ramane de actualitate. De 17 ani, fostul procuror lucreaza numai la Banca Nationala, unde il consiliaza pe guvernator in chestiuni juridice. Dupa aproape doua decenii, concluzia lui Mihai Ionescu e una singura: "Ca sa fim si corecti, noi, romanii din acea echipa, nu am auzit sa se fi descoperit ceva concret. Nu o sa stim, probabil, niciodata exact ce au gasit canadienii".
Varianta Riposanu
Amnezia lui Petre Roman cu privire la implicarea lui Suzzane Wolfe Martin nu este singura neconcordanta. Fostul prim-ministru si colegul sau din Consiliul Frontului Salvarii Nationale, Ion Caramitru, prezinta versiuni diferite si in ceea ce priveste modul in care a demarat statul roman respectivele cercetari. Roman sustine ca i-a angajat pe canadieni la sfatul lui Pamfil Riposanu, un avocat de origine romana care a profesat in SUA. Potrivit unui fost spion Octavian Andronic, Riposanu ar fi reprezentat interesele Romaniei in Statele Unite intr-o operatiune controversata a Securitatii: cea a recuperarii de catre comunisti a 42 de tablouri despre care s-a spus ca ar fi apartinut Regelui Mihai. "Am discutat cu acest domn la mine in birou, la Guvern, iar dansul mi-a vorbit despre experienta celor de la Peack Marwick Thorne", povesteste Petre Roman. Pamfil Riposanu a decedat in 1998. Sotia sa, Marguerite Sisca Riposanu, a trecut la cele vesnice anul trecut, dupa cum o arata un necrolog publicat in New York Times.
"Romanii au ales pe altcineva"
Petre Roman e contrazis insa de actualul director al Teatrului National, Ion Caramitru. Acesta sustine ca Bucurestiul ar fi recurs la ajutorul surorii sale, Elena Portier-Caramitru, stabilita de 30 de ani la Geneva. Aceasta ar fi intermediat contactul autoritatilor cu avocatul elvetian, Guy Fontanet. Un nume legat de succesul repurtat in descoperirea averii secrete a dictatorului filipinez, Ferdinand Marcos, cifrata la 400 de milioane de dolari. Fost consilier de stat si sef in Politia din Geneva, Guy Fontanet nu a putut raspunde intrebarilor R.l. din cauza varstei inaintate (94 de ani). Nora sa, Catherine Fontanet, ne-a confirmat, in schimb, ca reputatul avocat ar fi avut contacte cu emisari romani, chiar daca statul nu l-a mai angajat in final. Elena Portier-Caramitru sprijina si ea aceasta varianta. "Imediat dupa Revolutie s-a vehiculat in presa de aici ca eventualele conturi ale lui Ceausescu din Elvetia ar trebui blocate temporar.
I-am telefonat imediat fratelui meu, dar acest demers trebuia insa facut de un avocat. El a vorbit cu ceilalti si, ulterior, mi s-a trimis o scrisoare care ma delega sa vorbesc cu un avocat. Asa l-am contactat pe Guy Fontanet. Am considerat ca faptul de a fi descoperit averea lui Marcos era un argument", povesteste sora lui Ion Caramitru. Prin intermediul lui Fontanet, aceasta a ajutat in anii comunismului mai multi romani care solicitau azil. "Ulterior, au venit doi insi la Geneva. Nu stiu cine, dar erau destul de bizari. I-am dus pe acesti domni la Fontanet, caruia s-au prezentat drept reprezentanti ai Romaniei", continua Elena Portier-Caramitru. Potrivit acesteia, avocatul Guy Fontanet i-ar fi spus dupa intalnire ca "romanii au ales pe altcineva".
