A fost si va fi mereu o diferenta intre practicienii politicului si criticii fenomenului – oameni care fac apel la principii si constante umaniste, invocandu-le, dupa cum li se pare celor dintai, in dauna eficientei imediate, in detrimentul randamentului vanat de o decizie politica sau de un contract comercial. Memorie, moralitate, valori spirituale, libertati civice – toate acestea par sa-i insufleteasca doar pe intelectualii lipsiti de responsabilitati administrative, care isi permit luxul sa peroreze despre "trestia ganditoare" a lui Pascal fara a fi preocupati de fluctuatiile de pret ale benzinei pe drumul ei de la poarta rafinariei pana la pompa statiei de alimentare.
si totusi, ignorarea valorilor etice nu aduce nimic bun. Aud tot mai des in ultimul timp politicieni romani si analisti de politica externa vorbind despre nevoia presanta a Romaniei de a dezvolta "relatii pragmatice" cu Rusia. Este o tara mare, o piata fabuloasa, rezervorul unor incomensurabile resurse de energie. Platim, ca prostii, cel mai mare pret pentru gazul rusesc in aceasta parte a Europei, in timp ce altii au obtinut, prin flexibilitate diplomatica si negocieri directe, conditii mult mai avantajoase. Cei care interpreteaza aceste cantece de sirena acuza "fundamentalismul" pro-american al presedintelui Basescu si obstinatia lui de a nu sta de vorba cu Putin la Istanbul, obstinatie care ne prejudiciaza interesele, intrucat pipe-line-urile rusesti vor ocoli Romania… Cred si eu ca a evita contactul cu liderul unei mari puteri, chiar daca nu-l ai la inima, nu e o atitudine recomandabila in politica, desi pot intelege reticenta presedintelui roman: este, cum spun unii, complexul celui ce prefera distanta, pentru a nu cadea in ispita unei apropieri vinovate. Cu toate acestea, avocatii apropierii de Rasarit, am impresia, abia asteapta sa le faca Moscova cu ochiul, pentru a renunta, contra titei si gaz metan, la ultimul dram de demnitate nationala.
As vrea sa fiu inteles corect. Vecinatatea geopolitica a Rusiei este o fatalitate, nu ne putem schimba locul pe harta. Rusii ne-au invadat de mai multe ori in istorie, ne-au rapit teritorii, ne-au impus comunismul, ne-au supt maduva din oase cu sovromurile lor – e drept ca si noi le-am dat motive de ura cu aventura nebuneasca a lui Antonescu dincolo de Nistru! – dar, daca am contabiliza la nesfarsit relele ce ni s-au facut, ar trebui sa ne inchidem intr-un buncar, mai ales ca si altii ar putea sa ne raspunda cu aceeasi moneda. si totusi, de vreme ce memoria ni se pare o povara, de ce nu incercam barem sa ne cunoastem mai bine interlocutorul? Cu care Rusie vrem sa dezvoltam aceste relatii si, mai ales, in numele caror valori? Economia isi are legile ei, nu vei turna in rezervoarele masinilor pledoarii anti-KGB in loc de benzina, dar si sa ignori realitatile regimului Putin mi se pare o impardonabila problema de siguranta nationala, care s-ar putea sa ne coste. Sa nu intelegem chiar nimic din exemplul Basarabiei, sa trecem peste acest conflict al nostru nerezolvat in numele castigurilor pe care unele firme din Romania le obtin din negotul lor ilicit cu Transnistria?
Razboiul din Cecenia, submarinul Kursk, teatrul Nord-Ost, scoala de la Beslan, dosarul Yukos, moartea Anei Politkovskaia, cazul Litvinenko… – sunt doar cateva dintre cele mai cunoscute crime si ilegalitati ce i se pot imputa actualului regim de la Moscova sau pentru care acesta poarta raspunderea morala. Kremlinul are o lista impresionanta de "realizari": suprimarea presei independente, represaliile la adresa partidelor democratice, anularea alegerilor guvernatorilor in regiuni si transformarea tarii intr-o "piele de leopard" feudala, administrata de satrapi locali care isi trimit tributul loialitatii la Centru, instigarea sovinismului si antisemitismului in societatea rusa… Supraprofiturile pe care le extrage Moscova din exporturile de energie au adus tara la sapa de lemn, marind abisul dintre un pumn de oligarhi si marea masa a cetatenilor. Rusia nu a pus niciodata pret pe viata umana, a inlocuit drepturile individului cu delirul grandorii imperiale. A fost admisa in G8, dar nimic nu o leaga de partenerii sai occidentali, pe care a demonstrat ca ii poate oricand santaja, sprijinind programul nuclear al Iranului sau hegemonia chineza.
Daca un fost cancelar german, Gerhard Schroeder, nu si-a facut probleme de constiinta si a devenit simbrias al Gazpromului, ar trebui oare sa presupunem ca niste politicieni sau oameni de afaceri romani nu vor avea nici un scrupul din a urma aceeasi cale? A pune pe acelasi cantar politic investitiile occidentale si cele rusesti in economia romaneasca, ba inca a mai deplange insuficienta acestora din urma, nu este decat un act de manipulare rau intentionata, care ne semnaleaza fara gres cu cine avem de-a face.
Vitalie Ciobanu este scriitor din Chisinau
