La Muzeul Ţăranului Român este deschisă expoziţia „Frumoasele straie ţărăneşti ale doamnelor de la oraş”, care prezintă costumul popular românesc în varianta sa high life, purtat fiind de doamnele din înalta nobilime.
Expoziţia conţine fotografii din colecţia artistului Peter Jacobi, înfăţişând mai ales doamnele din aristocraţie şi burghezie purtând costume tradiţionale româneşti.
După cum se ştie, Reginei Elisabeta i se datorează adoptarea la Curte a modei costumului tradiţional românesc, socotit până atunci, drept un strai demn de a fi purtat doar de către ţărani. Iată ce scria Regina Elisabeta în introducerea la cartea „Arta de a lucra cu suveica”, scrisă de prietena ei, Lady Katherin Hoare, apărută în anul 1910 la Londra, carte ce se dorea un fel de manual de broderie destinat tinerelor domnişoare: „Oare există tablou mai încântător decât o ţărancă româncă, îmbrăcată în costum popular, cu fustă roşie sau oranj, cu broboada galbenă aruncată peste cozile negre, cu ochi mari, negri şi luminoşi, cu ulciorul verde pe cap, grăbindu-se spre casă, sau o doamnă româncă, cu veşminte splendide, cu un minunat văl alb sau galben, lucrând la războiul de ţesut?”.
Exemplu regal
Regina Elisabeta purta costumul popular românesc, încurajând astfel şi doamnele din suita ei să se înveşmânteze în straiul tradiţional. Pictorul american George Healy a înfăţişat-o într-un portret în costumul naţional de Muscel. Exemplul său a fost urmat de Regina Maria şi de principesele Elisabeta, Maria şi Ileana, dar şi de majoritatea doamnelor din înalta societate românească.
Încet, încet, hainele ţărăneşti au pătruns într-o lume care, în acea perioadă, era obişnuită mai degrabă să imite ţinuta vest-europeană decât să afirme virtuţile tradiţiei autohtone.Încă dinainte de Războiul de Independenţă şi până în pragul dezastruosului an 1940, multe fotografii au imortalizat atitudinile acestor doamne din înalta societate românească. Tocmai asupra acestor fotografii s-a oprit Peter Jacobi în demersul său artistic.
Pentru Peter Jacobi, patina timpului care s-a aşternut peste imaginile descoperite în anticariate şi arhivate sentimental, în atelierul său, înnobilează fotografiile. Artistul lasă timpul să intervină peste imaginile de epocă şi chiar îl ajută, adeseori, prin intervenţii practicate direct pe hârtia fotografică, parcă pentru a sublinia efemeritatea creaţiei umane.
Iată deci că primim de la regii noştri încă o lecţie de patriotism, fie ea transmisă şi pe calea uşor frivolă a modei.
