Cine poate crede că Ponta va reforma PSD sau că PSD poate să fie reformat? Că ambii, lider și partid, chiar vor asta?
Victor Ponta face eforturi eroice să se reinventeze, vrea să renască din cenușa eșecului ca o divă ieșită de pe afiș, căreia impresarul i-a făcut rost de un ultim și crucial rol. E dispus să-i „calce pe cap” pe baronii penali cărora până mai ieri le promitea eliberarea de sub tirania justiției băsiste, se leapădă nu doar de prietenul mogul Ghiță, care, vezi doamne, a început să-i dăuneze la imagine și program, dar și de o întreagă filosofie și retorică. Pozează în reformist sadea, se încruntă amenințător la corupții pe care i-a cocoloșit prin biroul oval și pentru care anunță „toleranță zero”, se dă luptător cu „frăția mafiilor” și cu stafia comunistă pe care a descoperit-o bântuind între tururi. Nu mai înjură și insultă opoziția, ba din contră, zdrăngăne la mandolină pe sub geamurile „lucrului” numit Iohannis, căruia îi cere consens și dialog. Și-ar da demisia, dar crucea interesului național îl trage la loc în scaunul de la Victoria. Până și pentru sindromul Băsescu se vede treaba că a găsit tratament, nu-l mai amenință cu pușcăria, gândindu-se ca nu cumva să ia el primul drumul DNA-ului pe chestia votului în diaspora. De sub vesta tricotată de revoluționar și noul look de băiat serios se întrezărește din când în când, scăpat de sub control, arogantul și tupeistul. În timp ce își rostește discursul despre povara guvernării și remaniere, pare că face șmecherește cu ochiul. Are și de ce.
Știe că totul nu e decât o cacealma, o altă stratagemă menită să-i salveze pielea și să mai ridice presiunea de pe partid. Cine poate crede că Ponta va reforma PSD sau că PSD poate să fie reformat? Că ambii, lider și partid, chiar vor asta? Ce ar fi PSD fără rețeaua de baroni și clienți, fără politizarea până în ultimul cotlon, fără milioanele strânse pe spezele bugetului de stat? Nimic. E o iluzie să ne imaginăm că, zguduit de eșec, de perspectiva sumbră a unor alți ani de opoziție, PSD va accepta să-și dinamiteze însăși esența, miezul tare, mai mult, că îl va lăsa pe marele și inegalabilul perdant al alegerilor să o facă. Problema acestui partid este una structurală. Ponta și Dragnea, baronii, parlamentarii și zecile de corupți strânși pe capete de DNA doar o personalizează, îi dau chip și nume. Sub ei foșgăie o viermuială care cuprinde peste 70% din PSD. Niciun proiect de reformă, cu atât mai puțin unul venind din partea capilor rețelei, nu va putea rezolva problema de fond. Într-un singur punct are dreptate Ponta: cu sau fără el, PSD va pierde multe alegeri de acum înainte, dacă nu face o schimbare profundă.
