ONU trebuie sa se reformeze daca vrea sa supravietuiasca. Problema este ca reforma este imposibila. Raportul Volcker, prezentat miercuri in fata Consiliului de Securitate, reprezinta un act de acuzare covarsitor la adresa institutiei. Programul “Petrol contra Hrana” a fost cea mai mare schema de sifonat bani din istorie si s-a petrecut sub patronajul ONU.
Acest lucru a fost posibil dintr-un motiv extrem de simplu si care reprezinta “raul originar” al ONU: lipsa completa si generala de responsabilitate. Nimeni nu este unit la Natiunile Unite. Functionarii sunt numiti pe criterii politice, clientelare sau, pur si simplu, pe amicitii. Nimeni nu controleaza pe nimeni si, atunci cand rareori se intampla, nimeni nu tine seama de rapoartele de audit. Statele membre isi urmaresc propriile interese politice si nu le pasa de competenta si eficienta. Secretariatul general are puteri limitate, dar si acolo unde le are, secretarul general prefera sa nu si le exercite pentru ca, la randul sau, are o agenda politica proprie care nu are nimic de-a face cu ONU.
Acest mediu toxic a fost numit in raportul Volcker “o cultura ilicita, a lipsei de etica si a coruptiei”. El i-a permis lui Saddam Hussein sa manipuleze dupa voie programul “Petrol contra Hrana” si sa sustraga 11 miliarde de dolari, sub privirile ingaduitoare ale lui Kofi Annan si ale Consiliului de Securitate.
Dar nu este vorba numai de Irak. Aproape toate programele ONU sunt prost administrate, subminate din interior de lipsa de interes, responsabilitatea difuza si interesele divergente.
Un exemplu tipic il constituie atitudinea secretarului general. Pe langa faptul ca implicarea fiului sau intr-o afacere dubioasa legata de Irak indica un posibil conflict de interese, raportul Volcker scoate in evidenta lipsa unui management eficient si competent din partea secretarului general. Drept raspuns, Kofi Annan declara ca isi asuma responsabilitatea pentru acest esec de proportii, dar ca nu demisioneaza si intentioneaza sa isi duca mandatul la capat. In ce fel isi asuma el responsabilitatea in acest caz ramane un mare mister.
Saptamana viitoare, liderii lumii vor veni la New York pentru a discuta reforma ONU. Pentru unii dintre ei, aceasta inseamna extinderea numarului de membri ai Consiliului de Securitate pentru a le face loc si lor. Ceea ce pierd din vedere acesti oameni politici este ca ONU a devenit o carcasa goala, fara continut si fara legitimitate. O reforma reala a ONU nu este posibila daca nu se instituie niste mecanisme de raspundere, daca nu se inventeaza o forma oarecare in care toti birocratii de acolo sa dea intr-un fel socoteala pentru ceea ce fac. Un singur om crede ca asa ceva este posibil si acela este ambasadorul american John Bolton.
Or, lupta care s-a dus vara asta pentru a-l impiedica pe Bolton sa ajunga la ONU spune multe despre cate sanse are institutia sa se reformeze. ONU este condamnata la irelevanta.
