„Natiunile Unite nu exista”. Aceasta declaratie simpla si directa i-a adus o gramada de necazuri lui John Bolton, diplomatul nominalizat de presedintele Bush sa reprezinte America la ONU care nu a reusit nici pana in ziua de azi sa obtina acceptul Senatului. De ce s-or fi suparat liberalii americani – oameni educati care pretind ca au o viziune eliberata de dogmatism ideologic asupra lucrurilor – pe Bolton din cauza acestei declaratii este greu de inteles. Este suficient sa privim stirile de seara ca sa intelegem ca natiunile acestei lumi sunt oricum, numai unite nu!
Ceea ce exista este o organizatie infiintata din initiativa Statelor Unite, gazduita de Statele Unite si finantata in proportie covarsitoare de Statele Unite.
Printre multele scopuri ale existentei ONU se numara gestionarea crizelor internationale, mentinerea pacii pe planeta, dar si promovarea drepturilor omului sau combaterea saraciei. Eforturile ONU de a atinge aceste teluri nobile au esuat lamentabil. Nu e nevoie sa demonstram acest lucru, a demonstrat-o istoria. Din acest motiv, de multi, de foarte multi ani, se vorbeste despre reforma ONU. Printre aceste reforme, una deosebit de importanta este aceea a Consiliului de Securitate, organismul insarcinat cu realizarea primelor doua obiective amintite.
Toata lumea este de acord ca actuala structura a Consiliului de Securitate nu mai reflecta realitatea mondiala si ca ea trebuie schimbata. Dincolo de asta insa, nimeni nu mai este de acord cu nimeni. G4 (Germania, Japonia, Brazilia si India) a propus un plan de extindere a Consiliului cu zece membri: sase permanenti fara drept de veto (ei patru plus doi africani) si inca patru nepermanenti. Statele africane au propus si ele un plan, tot cu inca sase membri permanenti, dintre care doi africani, dar cu drept de veto. Grupul „Uniti pentru consens”, format din rivali regionali ai G4, vrea suplimentarea cu zece membri nepermanenti. In sfarsit, Statele Unite vor doar doi noi membri permanenti, dintre care unul sa fie Japonia, dar fara veto. In rest, ce-o fi!
Cum am amintit deja, reforma ONU si a Consiliului de Securitate este un lucru important. Dar ea nu se reduce la adaugarea sau scoaterea de membri permanenti sau nu, cu drept de veto sau nu, din Consiliul de Securitate. Asta este o disputa care priveste strict relatiile de putere dintre aceste state si nu are nimic de-a face cu problemele omenirii.
O chestiune absolut rusinoasa este incapacitatea ONU de a oferi o definitie universala a terorismului. Masacrul de la Srebrenita, genocidul din Ruanda sau violurile in masa asupra copiilor din Congo cad tot in responsabilitatea ONU. La fel si coruptia functionarilor ONU, care merge pana la secretarul general. Nimeni nu isi bate capul cu astfel de fleacuri! Toata lumea vrea putere. Si atunci, care Natiuni Unite?
