Cand s-a anuntat saptamana trecuta ca atat UE, cat si cea mai mare tara contributoare, Germania, pregeta sa ne aloce banii europeni pentru dezvoltare, motivand ezitarea prin slabul avans al reformelor in justitie, s-a auzit un cor de proteste in lumea politica romaneasca. Mai ales, rezolutia parlamentului german (Bundestag) de a cere UE sa sisteze alocarea fondurilor europene a produs o reactie la noi. "Or fi avand si ei alegeri in curand", a spus dl Boc. Numai ca pe noi nu ar trebui sa ne intereseze atat "psihanaliza" deputatilor germani ("ce-i indeamna pe ei sa fie atat de stransi la punga?"), ci daca, obiectiv, exista vreo relatie intre stagnarea reformei noastre in justitie si slabul entuziasm european in alocarea fondurilor catre Romania.
Nu este de mirare ca cei mai indignati dintre politicienii romani s-au aratat cei de la PSD. Eminentul deputat european Adrian Severin a spus ca "progresul luptei impotriva coruptiei nu se masoara cu metrul… In aceste conditii, oricand se poate spune ca nu este un progres suficient si se opresc fondurile…". Tot asa de indignat s-a aratat si dl ministru Ponta. Cat despre dl Geoana, in calitatea sa de presedinte al Senatului Romaniei, a convocat ambasadorii tarilor UE considerand ca gestul, schitat numai, pentru moment, al UE este "profund nedrept".
Pai, daca este vorba de analiza psihologica a motivatiilor, hai sa fim noi pentru o clipa "psihanalisti" si sa vedem pentru ce motiv reactioneaza clasa politica atat de viu, de parca i s-ar pune sare pe rana? si, mai ales, PSD? Raspunsul care vine cel mai natural in minte este acela ca PSD se gaseste la originea acelei decizii inca in vigoare de a transforma cele doua Camere ale Parlamentului in tribunale.
Intr-un mod neconstitutional, in dispretul principiului sacrosanct al separarii puterilor in stat, Camerele si-au arogat cu de la sine putere dreptul de-a delibera asupra fondului dosarelor unor parlamentari trimisi in judecata, declarandu-i pe unii dintre ei nedeferibili tribunalelor. In acest fel, d-nii serban Mihailescu si Adrian Nastase sunt, sau ar putea sa fie, pe veci feriti de incomoda situatie de a avea sa dea socoteala in fata unor judecatori de acuzatiile de coruptie care li se aduc.
Dar sa lasam deoparte aceste consideratii subiective pe care unii sau altii le pot face. Sa ne imaginam o situatie in care o persoana privata (dumneavoastra sau eu) ar fi solicitata sa dea bani cu imprumut unui domn X sau unei doamne Y. Sa zicem ca avem garantii ca acei bani vor fi investiti in mod corect, de pilda, pentru cumpararea unui imobil. Cu toate astea, faptul ca avem informatii ca X sau Y ar putea sa nu fie persoane onorabile, au probleme cu justitia si protectie in lumea mafiota ne va face cel putin sa sovaim in a le acorda imprumutul.
Asa ca trebuie si noi sa-i intelegem pe germani, si pe europeni in general, care se cam codesc sa dea bani unei tari in care separarea puterilor in stat este neclara, in care politia este filmata cum ajuta niste batausi sa cafteasca pe alti batausi (vezi Mall Plazza), sau cum se poate corupe o inalta fata bisericeasca; indiferent cat de variate si neavand legatura una cu alta, aceste intamplari lasa in urma lor un parfum de frauda, de protectii abuzive si de neseriozitate, care nu face bine imaginii noastre in lume. Caci oricate imnuri si slogane publicitare ar inventa ministrul Turismului, imaginea noastra este data, mai ales, de ce suntem si mult mai putin de ce am vrea sa fim.
Proiecte de legi ca ale descentralizarii, ale unei scheme salariale unice ar reprezenta, odata adoptate, reale progrese si reale schimbari ale imaginii tarii, in sensul perceperii unei apropieri de cetateni, al unei mai mari corectitudini. Dar atat timp cat puterea legislativa calca cu ghetele ei greoaie pe gazonul celei judecatoresti, pur si simplu nu vom fi credibili. Guvernul tot spune ca vrea sa porneasca marile lucrari la infrastructura. Dar daca nu vom primi banii? S-ar putea amana aceste lucrari sine die. Iata deci ca totul este legat. Din pacate, Parlamentul se complace in dubla lui pozitie de tribunal si de legislator. Punerile sub acuzatie curg, iar condamnarile adasta; procesele unor politicieni sunt atinse de limita de prescriptie, spre marea bucurie a celor in cauza . Batausii candideaza la alegerile europene, iar PSD, aceasta emanatie tardiva a PCR, creste in sondaje.
De aceasta situatie nu se simte nimeni vinovat, dar mai oricine s-ar simti frustrat daca sfanta mana a fondurilor europene nu s-ar revarsa asupra-ne. Se pot face multe reprosuri Uniunii Europene ca organizatie, dar cu certitudine exista anumite standarde imprescriptibile de corectitudine. Atat timp cat ele nu vor fi respectate, nu ne putem astepta sa ni se faca temenele. Nu ne va da nimeni afara, dar vom ramane, mai ales din vina noastra, un teritoriu marginal, chiar semicolonial, al marii confederatii.
