Uniunea Europeana e pe cale de a ceda inca o data in fata Rusiei, fortandu-si noii membri sa accepte redactarea unui acord de parteneriat cu Moscova, in ciuda faptului ca Rusia inca nu si-a retras trupele din Osetia de Sud si Abhazia pe pozitiile ocupate inainte de scurtul razboi din luna august. Reuniti luni la Bruxelles, ministrii de Externe ai UE au hotarat sa relanseze negocierile cu Rusia, dupa ce la sfarsitul saptamanii trecute au obtinut din partea Poloniei si Lituaniei promisiunea ca aceste doua tari nu se vor opune prin veto. Cele doua tari anuntasera anterior ca vor bloca reinceperea negocierilor, intrucat Rusia nu si-a respectat angajamentul de a-si retrage trupele de pe teritoriul georgian. Occidentalii au convins insa noii membri sa-si lepede obiectiile.
Tarile estice s-au conformat, cu toate ca recentele declaratii ale presedintelui rus Dmitri Medvedev in legatura cu posibilitatea instalarii unor rachete in enclava rusa Kaliningrad, prinsa intre Polonia si Lituania, dusesera la cresterea tensiunilor. Anularea obiectiilor acestor tari face acum posibila reluarea negocierilor, ceea ce va fi anuntat la reuniunea de varf Rusia-UE care se va tine maine la Nisa, in Franta. Viitorul acord de parteneriat va defini relatiile politice si economice dintre UE si Rusia, care ramane principalul furnizor de energie al Europei. Nu e deloc surprinzator ca acest acord de parteneriat este dorit mai degraba de UE decat de Moscova. Europa depinde de gazul rusesc, unele tari, precum Slovacia, depinzand chiar in totalitate.
In consecinta, Rusia prefera relatiile bilaterale cu tarile Uniunii, mai degraba decat sa aiba in fata un front unit al celor 27 de membri UE, intrucat negociind cu fiecare tara in parte Kremlinul poate chiar cumpara unele dintre ele. Faptul ca fostul cancelar german Gerhard Schröder a putut deveni un amploaiat al companiei Gazprom, care detine monopolul asupra gazului in Rusia si care nu face decat sa aplice in mod voalat strategiile Kremlinului, ridica semne de intrebare asupra politicii de apropiere de Rusia pe care Schröder o practicase in fruntea guvernului german. De altfel, majoritatea tarilor occidentale din UE au avut intotdeauna o atitudine timida in fata Rusiei. UE a devenit mai critica fata de Rusia abia dupa primirea membrilor est-europeni, in 2004. Tarile rasaritene foste comuniste s-au dovedit de atunci incoace a fi mult mai radicale decat se asteptau occidentalii.
Tari precum cele baltice si Polonia cunosc mai bine mentalitatea politica rusa. Apropierea lor geografica, precum si experienta istorica a contactelor cu Rusia le permit rasaritenilor sa descifreze cu mai mare claritate semnalele Moscovei. Nu intamplator tocmai aceste tari sunt, in cadrul UE, cele mai proamericane. Polonia si Cehia au acceptat instalarea pe teritoriul lor a controversatului scut antiracheta pe care Statele Unite vor sa-l plaseze in Europa. Aceste tari, care au condamnat cu vehementa atat interventia militara rusa din Cecenia, cat si pe cea din Georgia, stiu insa ca Rusia are puternice mijloace de presiune asupra lor. In comparatie cu pozitia lor, tristele clovnerii ale unui Berlusconi, care de la un timp propune sistematic sa fie primita Rusia in UE, arata cat de inadecvata este astazi traditionala pozitie impaciuitorista a Europei.
