Doar intamplarea ca Giurgiu e la granita a determinat reactii, interventii si presiuni pentru eliminarea barierelor in fata calatorilor care n-au incotro si trec pe acolo daca li se intampla sa faca drumul dinspre Bulgaria spre Romania si invers. Altminteri, administratiile locale fac ce vor si ce pot, fiecare in parte. Noi, timisorenii avem, de pilda, „Telpark-ul”. Nu e ca la Giurgiu, pentru ca banatenii nu suporta chiar orice si banii incasati trebuie justificati cumva. Nu cu spectacole cu stripperi, in orice caz.
Dar putinele parcari amenajate din taxa „Telpark” nu justifica investitia, disconfortul si problemele ridicate de administrarea sistemului de taxare. Neincasarea amenzilor din „Telpark” intr-o proportie foarte mare chiar si pentru Romania, unde stim ca tendinta e de a sfida legea, nu de a o apara sau respecta, creeaza neincredere si nesiguranta, alimentand sentimentul ca numai prostii, incompetentii, indiferentii si timoratii se ostenesc sa afiseze tichetul cu plata parcarii.
Au aparut multe bariere si garduri, care sa ordoneze circulatia in Timisoara, sa oblige participantii la trafic sa se miste intr-un mediu sigur, din care sunt eliminate, pe cat a fost posibil, portitele spre traversari interzise. As! Din primele ore o asemenea bariera a fost deja distrusa, victima a unui accident, provocat de ciocnirea unui autoturism cu un tramvai. Multiplicarea barierelor in interiorul Romaniei – iata, doar la Timisoara ne-am trezit cu puzderie de asemenea „ornamente” ne lasa un gust amar: nu libertatile si reflexul vietii civilizate ne caracterizeaza existenta cotidiana, ci constrangerea, obstacolul, limita.
Macar in oraul de pe Bega nu trebuie sa platesti ca sa treci de bariere – spre deosebire de Giurgiu sau de Constanta. Dar principiul platii ramane, mutat, strategic, in alta parte: la parcari, indiferent ca sunt amenajate sau strazi pe care autoturismele intra voiniceste pana in zidul cladirilor, obligand pietonul la nereglementara circulatie pe sosea (daca nu cumva alege totusi sa „stearga” cu paltonul si botul masinilor, si zidurile cladirilor de pe arterele mai circulate).
Si parca nu suna imposibil ca si aici sa fie introdusa taxa de bariera, in goana dupa fonduri vesnic insuficiente pentru cate are de rezolvat administratia locala. Mai ales ca Europa n-ar interveni, cum n-a intervenit nici la Constanta, nefiind vorba despre o granita intre state, ci de „afacerile interne” ale unei administratii locale care n-a gasit, cel putin pana in prezent, solutii prea grozave pentru dezvoltarea infrastructurii urbane.
