Alianța nord-atlantică a anunţat că a recurs la mai multe intervenţii aeriene în ultimele zile, după detectarea unei activităţi intense a aviaţiei militare a Rusiei în spaţiul european. Avioanele Alianţei au decolat din patru locaţii diferite pentru misiuni de interceptare a patru grupuri de avioane militare ruse aflate „în manevre“ în spaţiul Mării Baltice, Mării Negre şi al Mării Nordului. Analiştii relevă că Putin s-ar afla sub presiunea „taberei războiului“ , favorabilă unui „război convenţional“ împotriva NATO.
NATO a anunţat că avioane de vânătoare aparţinând aviaţiei militare a Rusiei au fost interceptate violând în ultimele trei zile spaţiul aerian al Europei, într-o serie de incidente „neobişnuite“ care au dus bombardiere ruseşti până deasupra Portugaliei. Raidurile ilegale reprezintă o escaladare a tensiunilor din relaţiile dintre Occident şi Rusia de după Războiul Rece. Avioanele militare ruse au crescut considerabil activităţile lor în Europa după debutul conflictului din Ucraina, în acest an NATO făcând eforturi pentru interceptarea avioanelor ruse de peste 100 de ori. Un responsabil al Alianţei a subliniat că amploarea ultimelor incidente a fost cea mai importantă, reprezentând o provocare evidentă.
Organizaţia nord-atlantică a anunţat că bombardiere ruseşti, avioane de luptă şi avioane de realimentare au fost detectate în spaţiul internaţional din Atlanticul de Nord, Marea Neagră şi Baltică. Patru Tu-95 bombardiere nucleare strategice şi patru avioane Il-78 de realimentare au survolat marea Norvegiei, jeturi F-16 norvegiene încercând să le intercepteze. Şase din avioane s-au reîntors în Rusia, dar două din bombardiere au zburat spre Marea Britanie şi avioane de luptă Typhoon au fost lansate pentru a riposta, după care avioanele ruseşti au atins vestul Spaniei şi Portugaliei, înainte de a se reîntoarce în Rusia. În total, avioane de vânătoare ale Norvegiei, Marii Britanii, Portugaliei, Turciei, Germaniei, Danemarcei, Finlandei şi Suediei au fost implicare în riposta împotriva aviaţiei militare ruse. Potrivit NATO, aparatele ruseşti nu au anunţat planurile de zbor, nu au avut nici un contact cu autorităţile aeriene civile şi nu au comunicat, ceea ce reprezintă „un risc potenţial pentru avioanele civile“.
O altă operaţiune a fost realizată de aviaţia Turciei deasupra Mării Negre pentru a controla un grup de patru avioane ruseşti, din care două bombardiere Tu-95.
În această săptămână au fost înregistrate incidente care au pus în alertă armatele europene. Avioane britanice de luptă au fost trimise miercuri pentru a sili un avion cargo Antonov civile să aterizeze pe un aeroport de lângă Londra. Avionul încetase să răspundă la apelurile radion ale controlorilor de zbor responsabili cu circulaţia aeriană de deasupra capitalei britanice. Este de observat că raidurile ilegale ale aviaţiei militare ruse în spaţiul european efectuate în tăcere, fără a răspunde turnurilor de control, sunt asemenea intervenţiei forţelor ruse în Crimeea şi apoi în estul Ucrainei, militarii ruşi, cu măşti şi costume fără însemne, au acţionat tot în tăcere, în timp ce de la Kremlin Putin asigura că nu are ştiinţă de prezenţa oamenilor săi pe solul ucrainean. Ce a urmat se ştie.
Stoltenberg şi Rusia
Responsabilii americani consideră zborurile o demonstraţie de forţă a Guvernului Putin „care se deplasează într-o direcţie proastă“. Provocările Moscovei „nu contribuie la dezamorsarea situaţiei în Ucraina, nu contribuie la ameliorarea relaţiilor între NATO şi Rusia“. Preşedintele rus, Vladimir Putin este angajat în revigorarea forţelor armate ale Rusiei, care este minată de dificultăţile economice care au urmat imploziei fostei URSS. Tensiunile legate de criza din Ucraina au dus la intensificarea vigilenţei NATO, în special asupra frontierelor de est cu Rusia. Fostul premier norvegian, Jens Stoltenberg a preluat miercuri conducerea Alianţei în plină criză ucraineană, organizaţia urmând să dovedească în anii ce vin că poate să îndiguiască eficient agresivitatea Rusiei şi să convingă aliaţii să investească în armatele lor. Jens Stoltenberg, 55 ani, îi succede danezului Anders Fogh Rasmussen, ale căror discursuri dure împotriva Rusia de la debutul crizei ucrainene au contribuit la întărirea imaginii unei alianţe ce revine la origini, apărarea colectivă în faţa Rusiei, reamintind Războiul Rece.
Ameninţările lui Putin
În faţa presiunilor NATO în dosarul ucrainean, preşedintele rus a reamintit că ţara sa este una din „cele mai mari puteri nucleare din lume“ şi diversele sale discursuri din ultimele luni, cu precădere cel rostit săptămâna trecută la Soci, la reuniunea Clubului Valdai, relevă iritarea crescândă faţă de sancţiunile Occidentului faţă de Rusia.
Sancţiunile împotriva domeniilor strategice ale economiei ruse şi a cercului de putere din jurul lui Putin afectează creşterea economică şi Kremlinul a trecut la ameninţări şi provocări împotriva europenilor, demonstrând că forţa sa militară nu este de neglijat. În acelaşi timp, Putin îşi reactivează reţelele de influenţă din ţări europene, vizând schimbarea politicii în favoarea Rusiei. În august, Moscova a anunţat „ajustarea doctrinei sale militare“ până la finele acestui an, linie considerată de NATO ca un „risc“ pentru securitate, fără să excludă posibilităţi de cooperare în diferite domenii. Intelectualul şi disidentul rus Andrei Piontkovski a declarat în The Interpreter că Vladimir Putin va fi „evident“ capabil să recurgă la lovituri nucleare limitate „asupra capitalelor europene. Nu Paris, nici Londra“. Pentru specialistul Isabelle Facon, ameninţarea Kremlinului ţine de „diplomaţia coercitivă“. „Toată punerea în scenă în jurul crizei ucrainene, exerciţiile militare, testarea de rachete, servesc reamintirii că Rusia deţine arma nucleară, ceea ce pentru moment, adversarii săi din ţările europene nu pot lua în considerare“.
Unii analişti ruşi nu exclud scenariul potrivit căruia preşedintele Putin ar putea lansa una sau două mici lovituri tactice împotriva unui membru NATO, ca Polonia sau Lituania.
