Nadia Savcenko, răpită în Ucraina şi judecată în Rusia, a fost găsită vinovată, luni, de justiţia rusă pentru moartea a doi ziarişti ruşi în estul separatist din Ucraina. Parchetul a cerut 23 de ani de închisoare, verdictul fiind în aşteptare.
Zeci de jurnaliști şi o delegaţie de diplomaţi ucraineni au asistat la lectura verdictului, sub supravegherea a 50 de agenţi ai forţelor speciale, înarmaţi până în dinţi. Nadia Savcenko, 34 ani, a negat în bloc acuzaţiile instanței, precizând că a fost capturată de rebelii pro-ruşi şi apoi răpită şi dusă în Rusia înainte ca cei doi ziarişti să fie ucişi. În ajunul citirii sentinței, avocaţii săi nu erau optimişti.
„Savcenko va fi condamnată la zeci de ani de închisoare, nu este nici un dubiu”, declara duminică unul dintre aceștia, Mark Feiguine, denunţând o „maşină de propagandă în acţiune” şi o „absenţă a justiţiei şi libertăţii”. Kievul şi Occidentul denunţă un proces politic şi văd în tânăra ucraineană o victimă a operaţiunilor Rusiei în Ucraina, unde Moscova, deşi dezminte, este acuzată că susţine militar rebeliunea pro-rusă.
Preşedintele ucrainean, Petro Poroşenko, a promis că va face „tot posibilul pentru a o aduce pe Nadia Savcenko acasă“, evocând un posibil schimb de prizonieri. Doi bărbaţi capturaţi de forţele ucrainene şi prezentaţi de Kiev ca fiind agenţi ai serviciului secret militar rus sunt judecaţi în Ucraina şi ar putea fi folosiţi ca monedă de schimb. La rândul ei, Moscova deţine între 10 şi 30 de ucraineni, din care mulţi reţinuţi în cazul mediatizat al realizatorului Oleg Senţov, arestat în Crimeea şi condamnat la 20 ani de închisoare pentru „terorism” şi „trafic de arme”.
Condamnată anticipat
Închisă de 21 de luni, Nadia Savcenko nu a ezitat să sfideze deschis puterea rusă pe tot parcursul detenţiei sale şi al procesului, iar popularitatea sa a crescut în Ucraina. Aleasă simbolic deputat în timpul încarcerării, ea a făcut o grevă a foamei de 80 zile, între decembrie 2014 şi martie 2015. La începutul lunii martie anul acesta, a încetat din nou să se alimenteze şi să se hidrateze timp de şapte zile.
Nadia Savcenko, pilot de elicopter în armata ucraineană, are grad de căpitan. A debutat în carieră în Irak, în 2004, şi cinci ani mai târziu a devenit prima femeie care a obţinut o diplomă la pres-tigioasa şcoală de aviaţie din Harkov. Originară din Kiev, ea a participat la revoluţia din Piaţa Maidan contra preşedintelui Viktor Ianukovici. După anexarea Crimeii şi începutul războiului în estul ţării, aceasta a părăsit armata şi s-a alăturat batalionului Aidar, unitate paramilitară de voluntari înarmaţi. Acest batalion a fost acuzat de Amnesty International de mai multe fapte reprobabile contra civililor.
Nadia a fost capturată la 17 iunie 2014, într-o perioadă în care luptele erau intense în Donbas. La 8 iulie, a apărut în centrul de detenţie din oraşul rus Voronej şi guvernul rus a acuzat-o de moartea a doi ziarişti de la radio-televiziunea publică, Igor Korneliuk şi Anton Voloşin, ucişi de un tir de mortiere în apropierea oraşului Mitalist, regiunea Lugansk.
Nadia Savcenko a fost victima unei campanii dure de presă în Rusia, acuzată că este „neonazistă”, chiar calificată de unele publicaţii drept „fiica Satanei”. În Ucraina a devenit un simbol naţional.
