– sustine noul presedinte al Academiei Romane, Ionel Haiduc –
Proaspatul presedinte al Academiei Romane, clujeanul Ionel Haiduc, a condus in ultimii ani filiala locala a Academiei. Fiind unul dintre cei mai reputati chimisti romani, el este profesor la Universitatea „Babes-Bolyai”. Ionel Haiduc si-a castigat reputatia unui foarte bun organizator. El a acceptat sa vorbeasca pentru „Romania libera” despre modul in care doreste sa isi duca la indeplinire mandatul.
– Domnule presedinte, vreau sa va intreb care sunt prioritatile mandatului dumneavoastra.
– Prioritatile acestui mandat sunt concentrate asupra cercetarii stiintifice din Academie. Adica spre stimularea cercetarii de excelenta in toate domeniile si in toate unitatile de cercetare ale institutiei noastre.
– Sunteti unul dintre oponentii proiectului minier de la Rosia Montana. Va veti mentine aceasta pozitie?
– Da, bineinteles. Aceasta pozitie este legata de felul in care vad eu, si nu numai eu, Academia in general, acest proiect, si anume ca unul care are multe efecte secundare si colaterale nedorite, nejustificate prin faptul ca nu este un proiect de interes public.
– In alegerile din cadrul Academiei, dumneavoastra ati fost sustinut, asa a relatat presa, de catre fostul presedinte, Eugen Simion. Care va fi rolul pe care il va avea in continuare fostul presedinte al Academiei Romane?
– Domnul Eugen Simion este si presedintele Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta, cu care Academia va trebui sa lucreze in continuare si in permanenta. Aceasta fundatie functioneaza sub egida Academiei si a avut o serie de preocupari, de exemplu, legate de publicarea celor 75 de volume din seria „Opere fundamentale” ale unor scriitori si poeti romani importanti, care au fost uneori publicati pana la integralitatea operei lor in aceasta serie. Si sunt si alte actiuni si activitati coordonate de aceasta fundatie.
Presedintele Academiei vrea revitalizarea protocolului cu MEdC
– Ministrul Educatiei si Cercetarii, Mihail Hardau, este, la randul sau, clujean. Care vor fi relatiile intre Academia Romana si Ministerul Educatiei si Cercetarii?
– Dorinta mea ar fi ca relatiile dintre Academie si Ministerul Educatiei si Cercetarii sa fie cat se poate de bune, pentru ca invatamantul superior si Academia, atat in cercetare, cat si in pregatirea unor resurse umane cu o pregatire superioara – ma gandesc in primul rand la doctorat -, au scopuri comune si trebuie sa conlucreze. De altfel, exista un protocol intre Academie si Ministerul Cercetarii, semnat cu mai multi ani in urma, care a fost oarecum uitat si care ar putea sa fie revitalizat.
– In timpul mandatului lui Eugen Simion, Academia Romana a fost in centrul mai multor scandaluri de presa. Este vorba, in primul rand, de editarea seriei de tomuri legate de istorie. Au existat voci care au spus ca aceste volume ar relua niste teze marxiste, publicate in timpul lui Nicolae Ceausescu. De asemenea, au fost o serie de contestatii referitoare la „Istoria literaturii romane contemporane”. Cum anume veti actiona in acest cazuri? Cum priviti aceste contestatii?
– Eu cred ca aceste lucruri au fost lamurite la timpul lor, cand au fost criticate in presa si „Tratatul de istorie”, si „Istoria literaturii romane”. Nu cred ca s-a mers atat de departe incat sa se afirme ca reiau conceptii marxiste. Au fost critici legate mai mult de participarea unor autori la redactarea acestor volume. De altfel, „Tratatul de istorie” a pornit, intr-adevar, cu multi ani in urma si a fost mereu amanat de Academie. Din cate stiu eu – sunt chimist, nu sunt de specialitate -, Academia a ezitat sa-l publice si sa-l definitiveze inainte de 1989 tocmai pentru ca se impuneau niste interpretari marxiste, si atunci a fost taraganata aceasta lucrare si, iata, a ajuns pana in zilele noastre. Oricum, este o realizare pozitiva foarte importanta a Academiei publicarea celor opt volume de istorie, chiar dupa parerea unui nespecialist ca mine. Cred ca e cazul pe viitor, cand Academia elaboreaza lucrari de asemenea amploare, ca, inainte de a fi date tiparului, sa fie dezbatute pe o scara mai larga in interior, intre specialistii institutelor. In speta, a lucrat un colectiv mare, dar nu stiu daca a fost timp ca ceea ce s-a scris sa fie discutat, dezbatut si definitivat intr-un cerc mai larg, nu neaparat numai intre membrii Academiei sau intre autori.
Prezenta modesta a Romaniei in stiintele umaniste
– Proveniti din domeniul cercetarii stiintifice. Iata, in aceasta privinta, nici una dintre universitatile romanesti nu se afla in topul mondial al primelor 500 de universitati. UBB a anuntat un program ambitios, prin care doreste sa intre in acest top. Vreau sa va intreb cum ati putea sa ajutati universitatile romanesti sa ajunga intre primele institutii de invatamant superior din lume in privinta cercetarii stiintifice.
– Stiu, este vorba de o clasificare asa-numita „Clasificarea Shanghai”, in care sunt inregistrate universitatile din lume intr-o anumita ordine, in functie de diverse criterii. Desigur, orice clasificare depinde si de criteriile folosite. Spun asta pentru ca o mare pondere in aceasta clasificare o au premiile Nobel. Obtinerea unei astfel de distinctii nu este ceva caracteristic universitatilor, ci mai degraba o intamplare fericita in viata unei universitati. Nu exista nici o universitate romaneasca intre primele 500, intr-adevar. Universitatea „Babes-Bolyai” (UBB) si cred ca si alte universitati din tara doresc sa intre in aceasta serie. Pentru asta, Clujul si inca doua universitati din tara – Universitatea si Politehnica din Bucuresti (eventual cea din Iasi) – ar putea, daca si-ar dubla numarul de publicatii din fluxul principal al stiintei, adica acele publicatii care sunt monitorizate de faimosul Institut de Informare Stiintifica. Prin punctele care s-ar obtine in acest fel s-ar putea indeplini punctajul minim care sa asigure intrarea intre primele 500 de universitati. UBB, dupa o alta clasificare, si cea din Bucuresti si „Politehnica” se afla la ora actuala cam pe locul 1.900, plus-minus ceva, dar criteriul este putin altul. Se poate obtine o asemenea crestere in ierarhia universitara mondiala daca ar creste numarul publicatiilor din domeniul stiintelor umaniste si sociale, pentru ca in prezent capacitatea de publicare a facultatilor sau a institutelor din domeniul fizicii, chimiei, matematicii cred ca a atins maximul. Dar prezenta publicatiilor din domeniul stiintelor umaniste, sociale, economice in literatura stiintifica internationala este modesta, reprezentarea romaneasca este modesta si aici, daca s-ar face un efort, atunci unele universitati ar putea sa aspire la un loc mai bun.
