Până să devină parte din familia regală a Iordaniei, cu mai puţin de şapte ani în urmă, principesa Rym al Ali era o jurnalistă căreia îi plăcea să-şi pună interlocutorii în dificultate, cu întrebări trase direct la ţintă. Transmitea ştiri şi reportaje din cele mai fierbinţi zone ale lumii arabe, pentru instituţii mass media de top, precum CNN, BBC, UPI sau Bloomberg. Şi atunci, şi acum când este soţia celui de-al patrulea fiu al fostului rege Hussein al Iordaniei, principesa a ştiut să ţină în mâini „o sabie cu două tăişuri”: a jurnalismului, iar ca principesă, a regalităţii.
Într-o întâlnire cu studenţii Facultăţii de Jurnalism a Universităţii Bucureşti, ea a povestit despre misiunea grea pe care o are acum în Iordania, ca fostă jurnalistă şi ca principesă: să jongleze fără compromisuri cu profesionalismul şi cu etica, mergând pe linia subţire dintre civilizaţia occidentală şi cea arabă. Studenţii de la Institutul de Presă din Iordania, pe care l-a fondat, sunt poate printre cei mai privilegiaţi jurnalişti din zona arabă, pentru că, spune principesa, nu se tem să relateze şi să vorbească despre nimic în materialele lor de presă.
„Trebuie să fiu cinstită”, spune râzând principesa de la Amman, „nu pot să mă prefac că sunt încă jurnalistă şi că sunt şi membră a familiei regale”. „Dar pot folosi acest privilegiu pentru a ajuta. Public, sunt lucruri în care nu pot interveni, pentru că nu este rolul meu să o fac. Trebuie să respect deciziile regelui, pentru că el este şeful statului. Cred că monarhia este o parte a stabilităţii din Iordania”, le-a răspuns principesa Rym al Ali studenţilor, când a fost întrebată dacă s-a trezit în situaţii când a fost nevoită să-şi înghită pornirile de jurnalistă, pentru a respecta eticheta regală.
„Încerc să merg pe linia dintre civilizaţia globală, occidentală şi rigorile lumii arabe. Etica şi profesionalismul nu sunt negociabile. Dar în unele situaţii trebuie să ţii cont de cultura din care vii şi trebuie să lucrezi pe ambele linii”, le-a spus principesa din Iordania studenţilor români la jurnalism.
Cum jonglezi cu libertatea presei în Iordania
„Când lucram pentru CNN la Bagdad, m-am trezit pusă în faţa multor întrebări, ca arab care lucrează pentru mass media din Vest: cum poţi justifica intervenţia Occidentului? Nu acesta era rolul meu. Trebuia să fiu obiectivă, dar este foarte greu când oamenii te întreabă dacă e adevărat că americanii vor tăia curentul electric”, îşi aminteşte principesa Rym al Ali. În acea vreme, când relata despre inspecţiile SUA şi ale Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică (AIEA) în Irak, în căutarea de arme de distrugere în masă, principesa şi-a dat seama că jurnalismul este „o sabie cu două tăişuri”: „M-a deranjat foarte mult când am simţit că, în unele cazuri, rolul mass media a fost discutabil. Încercau să justifice războiul din Irak. Era o perioadă în care orice spuneai ca jurnalist putea duce la declanşarea războiului şi nu cred că acesta era rolul nostru, să fim parte a dezbaterii politice. Mulţi dintre colegii mei (din Occident) nu puneau întrebări şi mi-aş fi dorit să existe mult mai multe întrebări”.
Iordania nu are o presă liberă, după standardele occidentale, arată rapoartele internaţionale ale Freedom House sau Amnesty International, în ciuda noilor legi ale regelui Abdullah al II-lea, care protejează jurnaliştii. Serviciile secrete şi familia regală au ultimul cuvânt de spus în privinţa a ceea ce se publică în Iordania. „Dacă te uiţi la întreaga regiune, Iordania stă foarte bine. Da, avem legile noastre şi „liniile roşii” în ce priveşte libertatea presei”, spune însă principesa Rym al Ali. Totuşi, aici intervine rolul principesei ca fostă jurnalistă care are privilegiul de a fi membră a casei regale de la Amman: „Mereu le spun studenţilor de la Institut: cu cât vor fi mai profesionişti, cu atât vor reuşi să forţeze mai mult limitele. Acesta e rolul meu, eu nu am un rol politic, dar pot forma profesionişti. Studenţii noştri la jurnalism au toată libertatea să relateze ce vor, să vorbească despre ce vor şi să publice”.
Principesa Rym al Ali susţine că la jurnaliştii din Iordania funcţionează foarte mult autocenzura. „Apar uneori presiuni de la editorii şi şefii de ziare tradiţionalişti, care impun cenzură şi unele limite. Lucrăm la aceste aspecte şi cred că ne îndreptăm în direcţia bună. Dar este mult spaţiu între lege şi jurnalism, iar jurnaliştii din Iordania nu se folosesc de acest spaţiu”, spune principesa. Un exemplu despre cât de greu este să respecţi şi standardele jurnalistice, dar şi tradiţia arabă sunt materialele de presă care vorbesc despre sărăcie: „Nu se negociază dacă ai voie să vorbeşti despre asta sau nu, dar în societatea noastră este foarte ruşinos să vorbeşti despre sărăcia cuiva”.
Aflată la prima vizită în România, principesa Rym al Ali a fost uimită de un lucru pe care cei mai mulţi români nu îl mai pot percepe: „E minunat că puteţi fi atât de deschişi şi de direcţi, sunt foarte impresionată că studenţii de la jurnalism mi-au pus întrebări grele. Acesta trebuie să fie rolul jurnaliştilor şi asta încerc să îi învăţ şi eu pe studenţii mei din Iordania. Sunt impresionată de cum a reuşit România, după moartea lui Ceauşescu, să treacă de la o mentalitate la alta şi de la o formă politică la alta. E impresionant să vezi cât de departe aţi ajuns“.
Iordania prin ochi de femeie
Drepturile femeilor în ţările arabe sunt un punct sensibil, iar Iordania nu face excepţie, deşi este considerată printre cele mai deschise şi permisive state din zonă. Principesa Rym al Ali spune că în Iordania hainele nu „constituie esenţa”, deşi există multe femei care îşi acoperă capul. „Bineînţeles, oricui îi place puţină modă”, a glumit principesa, adăugând că în Iordania există foarte multe reviste, şi de modă, pentru că publicitatea în presa tipărită este foarte răspândită.
La nivel naţional, regele Abdullah al II-lea a înfiinţat centre de „cunoaştere”, unde există acces nelimitat la internet. „Asta a ajutat foarte multe femei să aibă acces la informaţii şi la idei. Am avut o experienţă fantastică atunci când în deşert, nu departe de graniţa cu Irak, la un astfel de centru o fata beduină de 19 ani învăţa să folosească internetul şi căuta să vadă de unde se trage tribul ei. Femeile au acces una la alta şi pot vedea ce face fiecare. Accesul la mass media libere îi ajută pe toţi să aibă o minte deschisă şi să ştie ce se întâmplă în lume”, a spus principesa.
Întrebată ce părere are despre decizia Franţei de a interzice purtarea vălului islamic burqa în public, principesa Rym al Ali şi-a păstrat tactul diplomatic cu care a ştiut să răspundă oricărei întrebări cu implicaţii politice: „Nu ştiu care consideră Franţa că sunt ameninţările la securitatea sa naţională, dar dacă portul burqa se numără printre ele, atunci este libertatea Franţei să interzică burqa. Pe de altă parte, eu cred că fiecare ar trebui lăsat să se îmbrace cum vrea, atâta timp cât nu îi este impus să se îmbrace într-un anumit fel”.
Principesa şi blogurile: „Vreau libertate de expresie, dar vreau şi acurateţe”
Principesa Rym al Ali nu a dat doar răspunsuri, ci i-a luat şi la întrebări pe studenţii români prezenţi la întâlnire: „Toată lumea crede că new media (presa online) este următorul zeu. Eu am îndoielile mele. Voi ce credeţi?”. Principesa a recunoscut că foloseşte Facebook, Twitter şi este conectată în general la mediul online, dar consideră că „este foarte multă opinie în acest mediu. La Washington, unui blogger i s-a dat legitimaţie de jurnalist”. Studenţii i-au replicat că deseori bloggerii şi jurnaliştii amatori fac o treabă mai bună decât aşa-zişii profesionişti. „Şi voi, ca jurnalişti care studiaţi ani de zile pentru meseria aceasta, nu sunteţi deranjaţi? Eu susţin libertatea de expresie şi de opinie a tuturor, dar vreau şi acurateţe în expresie”, le-a replicat principesa.
„Nu ne permitem, în jurnalism, să ducem lipsă de acurateţe. Ieri am citit pe Twitter că Gaddafi a plecat“, a mai spus râzând principesa, remarcând că multe dintre informaţiile din mediul online sunt îndoielnice. Studenţii i-au spus că mediul online ar trebui să fie mai degrabă o unealtă, decât o resursă de informaţii.
Principesă în Regatul Haşemit al Iordaniei
Monarhia din Iordania are puteri extinse – regele poate dizolva Parlamentul, are drept de veto asupra legilor. Există însă un guvern şi un Parlament cu două camere, una aleasă direct, iar cealaltă numită direct de rege. Din 1999, Iordania este condusă de fiul cel mare al fostului rege Hussein, Abdullah al II-lea. Principesa Rym al Ali este, din 2004, soţia principelui Ali bin al Hussein, cel de-al patrulea fiu al fostului rege Hussein. În februarie anul curent, când agitaţia revoltelor cuprinsese ţările arabe, regele a destituit guvernul şi a numit un nou premier, pentru a accelera reformele. În capitala Amman şi în alte zone din Iordania, au existat revolte de stradă de mici dimensiuni (maximum o mie de oameni), uneori ciocnirile cu poliţia fiind violente.
Iordania este amplasată într-o zonă fierbinte din punct de vedere geopolitic, între Israel, Siria, Irak şi Arabia Saudită. A fost al doilea stat arab, după Egipt, care a recunoscut oficial Israelul ca stat, în urma unui tratat de pace încheiat în 1994. Politica sa externă este considerată prietenoasă faţă de Statele Unite ale Americii. Iordania nu dispune de resurse strategice precum petrol sau gaze.
Un an de studii la Institutul de Presă din Iordania, fondat de principesa Rym al Ali, costă 18.000 de dolari, iar 20 de studenţi au absolvit anul trecut jurnalismul aici. Dintre aceştia, 16 sunt fete, spune principesa. Ea recunoaşte că taxa este foarte mare, însă spune că se acordă burse şi că oricum costurile depăşesc cu mult această taxă. „Prefer calitatea în locul cantităţii. Nu cred că aş fi adus nimic nou în Iordania dacă aş fi înghesuit patru studenţi la un calculator”, a explicat principesa.
