Dacă în urmă cu 10 ani etichetele ce specificau clasele de eficienţă energetică ale echipamentelor electrocasnice erau privite cu interes relativ modest şi cu oarecare curiozitate, piaţa a impus în prezent clasa de eficienţă ca un element decisiv în alegerea acestor produse.
Mai mult, piaţa pentru produsele electrocasnice a evoluat substanţial de la începutul etichetării enegetice. Astfel, un număr de ani, produsele din clasa de eficienţă A, cu consumuri energetice minime şi deci cu eficienţă maximă au coexistat pe piaţă cu produsele din clase B, C etc. Ulterior, regulamentele de aplicare a directivelor europene de profil (în principal Directiva EcoDesign) au impus ca numai produsele din clasele superioare să mai fie acceptate pe piaţă, iar, ca urmare, produsele din toate celelalte clase au dispărut. La aceasta s-a adăugat şi interzicerea folosirii în funcţionare a unor substanţe profund dăunătoare pentru mediu, cum sunt freonii, precum şi interzicerea folosirii metalelor toxice cum sunt cadmiul sau plumbul la diverse echipamentele electrice (Directiva RoHS). Iată că anii aceştia a venit şi rândul demarării procesului de eficientizare a consumurilor energetice ale clădirilor! Sunt incluse aici locuinţele, ca şi imobilele cu destinaţii diverse cum sunt birourile, centrele de afaceri, depozitele, hotelurile, centrele comerciale etc. Motivul acestei decizii este foarte clar şi constă în procentul din consumul total de energie al Europei care corespunde clădirilor. Astfel, în clădirile cu destinaţii diverse din Europa sau SUA se consumă, circa 40% din consumul energetic total al respectivelor ţări sau zone.
Practic, din analiza consumurilor energetice ale clădirilor se pot obţine concluziile cele mai valoroase şi se poate merge spre soluţiile optime.
