Can Dundar, redactor-şef al cotidianului de opoziţie Cumhuriyet şi Erdem Gul, şeful biroului publicaţiei din Ankara, au fost eliberaţi vineri după peste 90 zile de detenţie provizorie. Curtea Constituţională estimase în ajun că drepturile lor au fost „violate“, ceea ce a antrenat punerea lor în libertate. Acuzaţi de divulgare de secrete de stat, ei vor fi judecaţi din 25 martie.
Preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a criticat violent Curtea Constituţională, duminică, afirmând că nu va respecta decizia celei mai înalte autorităţi judiciare din ţară care a permis eliberarea ziariştilor. Într-o conferinţă de presă înainte de a părăsi ţara pentru un turneu diplomatic în Africa de Vest, el a lansat o bombă politică, aşa cum ştie foarte bine să o facă. Erdogan a afirmat că respinge decizia Curţii care a judecat la 26 februarie, contrar Constituţiei, detenţia jurnaliştilor acuzați de spionaj pentru că au publicat informaţii privind livrarea de arme combatanţilor din nordul Siriei. „Voi păstra tăcerea asupra subiectului deciziei date de Curte. Dar nu sunt obligat să accept, să fie foarte clar. Nu mă voi supune deciziei şi nu o voi respecta“.
Erdogan a tunat şi fulgerat când publicaţia Cumhuriyet a publicat informaţia şi a declarat despre redactorul-şef, Dundar „că nu se va termina aşa“. „Asta nu are nimic de a face cu libertatea presei. Este o afacere de spionaj“ şi acum, înainte de a decola spre Cote d’Ivoire, preşedintele turc a precizat că regretă că tribunalul din Istanbul nu a „rezistat“ deciziei înţelepţilor Curţii.
„Uzurparea puterii“
Cele trei partide de opoziţie au protestat contra a ceea ce Ozgur Ozel, vice-preşedinte al grupului parlamentar al CHP (Partidul republican al poporului, stânga kemalistă) a numit „a doua lovitură de stat din 28 februarie“. 28 februarie este o dată adânc ancorată în spiritele turcilor – în 1997, armata l-a forţat pe premierul islamist, Necmetin Erbakan, să se retragă în numele salvării laicităţii.
Dar spectaculara răsucire a lui Bulent Turan, vicepreşedinte al grupului AKP (Partidul Justiţiei şi Dezvoltării, la putere, partidul lui Erdogan) care pe reţelele sociale s-a felicitat pentru decizia Curţii şi după ieşirea şefului statului a denunţat o „uzurpare a puterii“.
Fapt excepţional, toată media scrisă turcă de luni a fost la unison şi a publicat pe prima pagină declaraţiile preşedintelui Erdogan. Jurnalul Cumhuriyet, ţinta furiei prezidenţiale, a titrat la rândul lui „Veţi avea nevoie de acest tribunal“, subliniind „Când, în viitor, Curtea Constituţională se va pronunţa în calitatea de Înaltă Curte asupra acestei perioade de ilegalitate, guvernul de astăzi va avea de asemenea nevoie de justiţia dreptului şi judecătorilor“. Cotidianul a adăugat că „Preşedintele Republicii poate fi asigurat că, atunci când va veni timpul, vom fi încă printre cei care vom lupta pentru un proces echitabil“. Una din acuzaţiile cele mai virulente a venit din partea unui vechi adversar al liderului turc, Ahmet Altan, fost redactor-şef al cotidianului „Taraf“: „După ce a declarat că a devenit de facto preşedinte (referire la sistemul prezidenţial dorit de Erdogan), el a declarat că nu va respecta decizia Curţii Constituţionale; sunt declaraţii care nu sunt adecvate unui preşedinte al Republicii, ci unui pucist“. Un alt editorialist de renume, Eser Karakaş, profesor universitar şi soţul judecătoarei turce la Curtea Europeană a dreptului Omului, şi-a exprimat stupefacţia în cronica sa pe site-ul Haberdar. „Este prima oară când văd un preşedinte al Republicii care declară clar că nu recunoaşte dreptul. Şi nu ştiu ce se poate face în acest caz pentru că o astfel de situaţie nu a fost niciodată prevăzută în cărţi. Practic, teoria nu a avut în vedere că un preşedinte poate ignora şi viola dreptul şi Constituţia“.
Denigrarea judecătorilor
Războiul lui Erdogan contra presei de opoziţie s-a extins acum şi contra Curţii Constituţionale. Ziarul „Star“, apropiat palatului prezidenţial, a lansat o campanie de denigrare contra celor 12 judecători (din cei 15 prezenţi) care s-au pronunţat în favoarea ziariştilor. Nouă dintre ei erau numiţi de predecesorul lui Erdogan, Abdullah Gul, astăzi criticat de liderul turc. Curtea Constituţională este una din rarele instituţii turce care nu este controlată de Erdogan, majoritatea membrilor săi fiind numiţi înaintea venirii sale la preşedinţie, în 2014. De mai multe ori, Curtea a dezavuat guvernul islamo-conservator anulând dispoziţiile de legi controversate.
Demascarea livrărilor de arme
Parchetul din Istanbul, la 27 ianuarie, a cerut detenţie pe viaţă contra celor doi ziarişti ai cotidianului de opoziţie Cumhuriyet, care erau închişi de două luni în închisoarea Silivri pentru articolele lor. Urmăriţi pentru „spionaj“ şi „divulgarea de secrete de stat“, redactorul-şef Can Dundar şi şeful biroului din Ankara, Erdem Gull au văzut cum acuzaţiile contra lor au fost suplimentate, fiind acuzaţi şi pentru „ajutorul dat unui grup terorist“ şi de „tentativă de lovitură de stat“. Prin „grup terorist“ parchetul a denumit confreria islamică a imamului Fethullah Gulen, fost aliat al preşedintelui Erdogan, dar devenit cel mai rău inamic.
Cei doi ziarişti riscă închisoarea pe viaţă pentru că au publicat fotografii şi un video care prezentau dovada că guvernul a livrat arme rebelilor sirieni care aparţineau mişcării salafiste. Imaginile datau din 19 ianuarie 2014, când jandarmii opriseră camioane în drum spre Siria, suspectând că transportau arme. În timpul controlului, jandarmii au descoperit că reprezentanţii serviciilor secrete (MIT) escortau încărcătura. Martorii de faţă au filmat conţinutul înainte ca agenţii serviciilor de securitate să se interpună. Afectat, guvernul a ripostat şi a impus cenzura pe reţelele sociale.
Autorităţile au acuzat o lovitură montată, AKP, partidul la putere negând întotdeauna că ar fi livrat arme rebelilor islamişti, asigurând că acele camioane transportau ajutoare umanitare destinate populaţiei turkmene din nordul Siriei. Au fost efectuate arestări (jandarmi şi procurori), iar cei doi ziarişti şi-au atras furia preşedintelui, care a promis că vor plăti „preţul forte“. Apoi, a făcut personal plângere contra lor, asemenea şi Hakan Fidan, şeful MIT.
Turcia figurează printre ţările care cenzurează cel mai sever Internetul şi ocupă locul 149 în clasamentul mondial al libertăţii presei publicat în 2015 de Reporters sans Frontieres.
