Unicul moment de glorie al presedintiei lui Emil Constantinescu, altfel aflata sub rele auspicii, a fost cel al ignorarii eforturilor Rusiei depuse in vederea sustinerii dictatorului sarb Milosevici, determinat a-i izgoni pe albanezii din Kosovo. Recent, insa, fostul sef de stat a dat dovada de o ignoranta crasa in materie de evaluare a scenei politice rusesti si a gravitatii evolutiei acesteia, prezentandu-l pe Traian Basescu drept dublura derizorie, chiar ridicola, a liderului de la Kremlin. Conform portretului schitat de Constantinescu, saltimbancul de la Cotroceni executa cu strictete planurile serviciilor secrete, fiind sustinut de unii procurori implicati in investigarea unor politicieni de vaza, ale caror averi crescusera drastic, dar pesemne din intamplare, in vremurile unei coruptii dezlantuite. In jurul acestui personaj dubios graviteaza niste intelectuali la fel de suspecti, ba chiar sinistri – Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Horia Patapievici –, comparati de Constantinescu cu cei care proslaveau "binefacerile" tiraniei ceausiste – eventuala referire la Vadim Tudor si Adrian Paunescu, dar numai locutorul va fi stiut la cine dorea, de fapt, sa faca aluzie.
Povestea continua cu Dinu Patriciu, distribuit in rolul oligarhului napastuit – analog confratilor rusi expusi maniei putiniene. Aici rationamentul naratorului devine mai confuz, deoarece, pana una-alta, Mihail Hodorkovski este condamnat la munca silnica in Siberia, pe cand Patriciu se poate bucura de toate binefacerile aferente celui mai bogat om al Romaniei. Este mogul media si tar energetic, dar, aparent, aceste atuuri nu ajung, Constantinescu declarandu-se ingrijorat de faptul ca unii dintre sustinatorii sai – ca Marius Oprea si Renate Weber – sunt obstructionati mediatic, astfel ca nu-si pot expune public punctele de vedere. Temerile fostului sef de stat sunt mari, dat fiind ca partidul succesorului se bucura de o sustinere electorala de 40%, aspect explicabil doar prin brutala interventie a presei, care a reusit sa spele pe creier o buna parte din populatie. Aparent, nici opiniile antiprezidentiale exprimate cat se poate de deschis de analisti precum Ion Cristoiu sau Valentin Stan la un post TV privat nu au putut diminua cu nimic anxietatea fostului demnitar.
Scenariul lui Constantinescu prezinta un univers paralel atat de bizar, incat probabil si Vadim Tudor ar fi avut retineri a-l creiona: identifica doua seturi de jucatori – serviciile secrete si oligarhia economica, ambele cu certa pondere in cele doua tari -, dar uita, volutar sau nu, ca evenimentele nu au decurs nici la fel, nici in paralel. In Rusia, cupizii jucatori economici s-au bucurat de o ascensiune, ce-i drept plina de incertitudini, inca de la inceputurile anilor ’90, in timp ce serviciile secrete au revenit in forta abia o data cu Putin, iar acum controleaza toate nivelurile puterii. In Romania, serviciile secrete au fost, in schimb, bine vizibile in perioada postdecembrista timpurie, dar nu au constituit o forta monolitica, ci una permanent divizata de varii rivalitati – care au si contribuit la lentoarea procesului de democratizare. Constantinescu nu a fost defel invins de "structuri", ci doar de propria-i inaptitudine.
In prezent, oligarhia economica provenita din randurile PSD, PNL si a unor lideri PD este, cu mare probabilitate, inzecit mai influenta decat serviciile de informatii. Tariceanu a infruntat serviciile secrete in mult mai mare masura decat a indraznit vreodata Constantinescu, iar premierul se afla, precum stim, in perfecta stare de sanatate la Guvern. Basescu a luat intrepida decizie de a cere investigarea crimelor comunismului – dintre care considerabil de multe infaptuite de Securitate –, dar si domnia sa a ramas ferit de accidente misterioase.
Povestea lui Constantinescu, desi patetica, este una de adormit copiii – pana si comisarul sovietic de trista notorietate Andrei Visinski ar fi preferat falsitati mai putin eclatante. Dupa sirul de epitete enuntate de-a lungul anilor la adresa lui Nastase & Co. prin intermediul variilor Armaghedoane – de altfel, pline de informatii sensibile, judecand dupa reactia lui Nastase –, a venit randul lui Basescu se treaca in linia de foc, ex-presedintele prezentandu-si, neobstructionat, povestea in fata milioanelor de telespectatori. Vor fi adormit, pe langa copii, si unii parinti. Basescu ii va fi dorit, din suflet, viata lunga, si siesi cat mai multi adversari la fel de incompetenti precum acest predecesor al sau, odinioara distins de Corneliu Coposu cu o istorica misiune.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
