In aprilie 1992 am lansat un talon intitulat "Propuneri pentru presedinte" (un fel de "referendum" al "Romaniei libere"). In afara de criteriile inventariate de noi pentru "portretul presedintelui", printre care capacitatea de a se adresa oamenilor, varsta potrivita functiei, calm, concizie in exprimarea unor idei, prezenta agreabila, consecventa, trecut onest, calitati organizatorice, coeficient de popularitate, am cerut si parerea cititorilor. Am primit mii de taloane. Iata un mic inventar al propunerilor cititorilor: sanatos fizic si psihic, sa nu faca parte din nici un partid, moralitate desavarsita, agresivitate (in sensul bun al cuvantului), credibilitate, recunoastere internationala, punctul 8, intelepciune, educatie, curaj, modestie, atasament fata de drepturile omului si ale minoritatilor, sinceritate, simtul umorului, sacrificiu de sine, hotarat (si obiectiv) in decizii, fermitate, deschidere fata de Europa, lipsa de ambitii personale de parvenire, tarie de caracter, suplete diplomatica, respect pentru adevar, concurent acceptat de prostimea din intreaga tara, sa nu fie avid de putere, dorinta de reintregire a tarii s.a.m.d.
Au existat si indemnuri de genul "Nu hlizelii!" (cu bataie la Ion Iliescu) sau: serios (sa nu rada ca prostul); sa zambeasca numai cand trebuie.
Mai putin era remarcata la presedintii de pana acum promptitudinea in fructificarea conjuncturilor favorabile, asa cum cerea un cititor. Si, slava Domnului, Romania a ratat numeroase conjuncturi. Bine ca n-a scapat UE!
Din toate aceste propuneri reiese ca inca din primii ani de democratie presedintele a fost perceput ca un "conducator total", capabil sa ia hotarari pentru tara, desi inca de atunci actiunile sale erau limitate. Ion Iliescu a fost privit ca un "tatuc" si asa a ramas perceptia.
Daca tinem seama de criteriile enumerate, Basescu le indeplineste mai pe toate si de aceea se bucura de o puternica cota de popularitate. Este perceput ca apropiat de popor, iar daca un referendum va avea loc, consultarea se va solda cu un esec al opozitiei, chiar daca suspendarea va functiona dupa principiul "prezenti la urne". Clasa politica trebuie sa inteleaga ca referendumurile se organizeaza cand societatea are indoieli. Nu rezolva crizele.
Acuzatia asupra lui Basescu este de "incalcari repetate" ale Constitutiei. Amestecul in justitie, de pilda, este exemplificat prin acea felicitare la alegerea presedintelui CSM. Sa nu uitam ca Basescu si-a cerut scuze pentru aceasta stangacie.
Cei care vor sa-l invete minte pe Basescu trebuie sa gaseasca alta metoda – dialogul, confruntarea parlamentara, dezbaterea. Si asta pentru ca presedintele n-o sa taca. Cu simt politic, Basescu va gasi tot timpul teme populare prin care incearca sa extraga Romania din dintii celor 17 ani de reforme care au tot esuat. Presedintele, in tot ce intreprinde, se prevaleaza de dreptul la opinii politice si ca reprezinta intreaga societate. Basescu a devenit o masinarie politica, acesta neputand fi tinuta sub borcan.
Referendumul denota doua stari elective. S-a vazut, Basescu n-a scos o vorba despre referendumul pentru suspendarea presedintelui, ci a rasturnat temele: declansarea unui alt referendum, pentru uninominal. A luat-o inaintea procedurilor de suspendare cu alt referendum. Chiar daca la Parlament exista cateva variante de proiecte pentru votul uninominal. Si presedintele stie ca pentru o astfel de modificare este nevoie de o lege organica. Numai ca modalitatea pe care a ales-o presedintele pentru impunerea uninominalului creeaza noi falii in lumea politica. Spectacolul, zgomotul ocupa inca agenda publica. Zarva politica ne va afunda si mai mult.
