Seria interviurilor cu oamenii legii care au pasiuni deosebite continuă, marți, cu Marius Cornel Ursan, poliţist de frontieră din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră (SPF) Huși și campion naţional la şah al Ministerului Afacerilor Interne. Inspectorul principal de poliție Marius Ursan are un talent aparte: iubește șahul și copiii. Astfel a ajuns să le predea gratis micuților lecții de șah. Într-un interviu pentru România Liberă, polițistul de frontieră povestește cum a început să iubească acest sport și cu ce mari șahiști ai lumii a jucat până acum.
România Liberă. Povestiți puțin despre dumnavoastră. Cine este Cornel Marius Ursan?
Cornel Marius Ursan: M-am născut la data de 08.02.1979 în municipiul Rădăuți, județul Suceava. Sunt în județul Vaslui, mai exact în comună Dranceni din anul 1999 când am început desfășurarea activității ca și grănicer, iar din anul 2000 ca polițist de frontieră (reorganizare).
Sunt căsatorit și am doi copii un băiețel de 8 ani, Radu Matei, și o fetiță 5 de ani ,Elena Maria. Ambii copii practică sportul minții. Acasă noi mai glumim că dacă ar juca și soția am muri de foame, șahul cere mult timp, dar este bine că soția doar ajută atunci când este necesar pentru desfășurarea competițiilor organizate de către noi și deși știe să joace nu a prins-o „microbul”.
Aș vrea ca familia mea să știe că le mulțumescpentru că, deși și-au dorit să petrec mai mult timp cu ei în week-end-uri sau în concedii, nu doar mi-au înțeles și acceptat pasiunea, dar m-au și susținut. Consider că înțelegerea de care au dat dovadă a stat la bază rezultatelor obținute.
În prezent sunt Adjunct al Șefului Sectorului Poliție de frontieră Huși din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași.
R.L: Când ați început să jucați șah efectiv? Cu cine ați jucat prima partidă de șah? Vă rugăm detaliați.
C.M.U: Șah am jucat în copilărie în clasa întâi și a a doua, dar negăsind în acea perioadă antrenor am renunțat. Îmi amintesc că jucam cu vecinii mei adulți pe care începusem să îi înving, dar nu am studiat efectiv din manuale de șah. În clasa a doua a am câștigat un loc III pe oraș.
Prima partidă de șah am câștigat-o în fața unui vecin de aproximativ 40 – 45 ani și care ulterior nu a mai dorit să joace cu mine (ceilalți îl necăjeau că a pierdut în fața unui copil). Prima partidă într-un turneu oficial în municipiul Vaslui la o competiție de nivel local în anul 2003 iar prima partidă câștigată într-o competiție puternică, internațională la Memorialul Sadoveanu, Iași în anul 2005 unde ulterior am primit și punctajul internațional ELO,
R.L. Care a fost primul concurs de șah la care ați participat? Vă rugăm detaliați.
C.M.U. Primul concurs de șah la care am participat a fost cel organizat de Ministerul Afacerilor Interne în 2002, unde la final m-am clasat pe penultimul loc. La acest concurs l-am întâlnit pe Maestrul Internațional Biro Sandor care mi-a dăruit o carte de șah, ulterior începând să studiez și să particip la competiții din ce în ce mai puternice. Astfel începând cu anul 2006 „pustiul de la Vaslui” a început să reprezinte o amenințare pentru mult mai titrații și mai în vârstă colegi polițiști, jandarmi, pompieri etc., care participau de zeci de ani la turneele pe Minister. În anul 2015 am reușit să obțin locul I la Campionatul Național de Șah al Ministerului Afacerilor Interne atât la șah clasic (meciuri de 5 – 6 ore) cât și la blitz (3 minute de jucător partidă) fiind declarat Campion Național al M.A.I..
Am reușit un loc V la Campionatul Național de Șah al României categoria ELO sub 2000, locul III la Turneul Internațional de Șah CENTROCOOP, Eforie Nord și alte numeroase premii la concursuri din România, Campion Județean în repetate rânduri.. Încerc să nu mă bucur prea mult și după un turneu câștigat să îmi organizez timpul pentru pregătire în vederea participării la un alt turneu sau pentru antrenarea celor mici.
R.L: Ce parteneri celebri de șah ați avut până în prezent? Ați ”bătut” vreun șahist celebru? Detaliați.
C.M.U. Am câștigat sau remizat împotriva unor Maeștri Internaționali, Maeștri FIDE, Maeștri Naționali ai Sportului sau Candidați de Maestru, dar am și pierdut la nume celebre. Cel mai frumos moment rămâne însă cel de anul acesta,în luna mai, când în Punctul de Trecere a Frontierei Albița l-am întâmpinat pe cel mai mare Campion Mondial al Sportului Minții domnul Anatoly Karpov din Rusia cu care am și făcut câteva mutări la tablă de șah dumnealui oferindu-mi remiza. A fost un moment unic cu care rar ai ocazia să te întâlnești în viață. Sunt un norocos aș spune întrucât pe actualul Campion Mondial, tânărul norvegian Magnus Carlsen l-am întâlnit în Medias în 2010 și de atunci se știa că va ajunge în vârf. Eu mai glumesc acum că mai trebuie să îl întâlnesc pe marele rival al domnului Karpov, pe Campionul Mondial Garry Kasparov și îmi ajunge.
R.L: Ce înseamnă de fapt șahul pentru dumneavoastră? Ce simțiți atuncî când vă așezaţi în fața tablei de șah?
C.M.U. Șahul face parte din viața mea iar când mă așez la tablă știu că trebuie să mă concentrez doar la ce se întâmplă acolo, să calculez, pur și simplu întru în altă lume, mă detașez de tot ceea ce este în jur. De aceea se păstrează liniștea în sălile de joc, poți să fii deranjat și de cel mai mic zgomot, ceea ce poate duce la pierderea partidei. Mi s-a întâmplat să studiez la tablă o partidă interesantă și să nu aud soția care dorea să îmi comunice ceva, dar acum s-a obișnuit și mă înțelege.
R.L: Cum v-a venit ideaea organizării unor turnee de șah pentru copii? Cum privesc copiii acest sport al minții? Ați descoperit vreun viitor mare șahist?
C.M.U.: Suntem puțini jucători de șah în municipiul Huși și am înțeles că trebuie să ne implicăm și pentru cei mici, altfel peste câțiva ani nu se va mai practica acest frumos sport în micul nostru oraș. Totodată afirmăm tot timpul că „Vreau o țară ca afară”. Deși știam că va însemna multă muncă voluntară, ore multe dedicate celor mici, încurajat fiind și de către alți colegi și văzând că în marile orașe se poate, am alcătuit o echipă (azi tot mai numeroasă) din rândul colegilor polițiști de frontieră și am decis să începem. Nu credeam și nici măcar nu speram că atât de mulți copii vor veni să învețe șah, să aibă răbdare cu orele, să participe la competiții. În prezent în echipă noastră avem pe lângă polițiști de frontieră și profesori (de istorie, sport, matematică), chiar și preoți care ne susțin și înțeleg ceea ce facem. Tot mai mulți vin alături de noi să se implice și tot mai mulți copii ne solicita. Deși am început lecțiile doar de 7 -8 luni avem copii care sunt campioni județeni, am reușit să organizăm anul acesta cel mai puternic turneu de șah pentru copii din județ participând un număr de 127 copii, iar în luna iunie vom participă cu 6 echipe la Vaslui la Campionatul Național Școlar, avem copii care la vârste de 7-8 ani deja sunt cunoscuți ca adversari buni la nivel județean.
R.L: Aveți vreun beneficiu, de orice fel, ca urmare a faptului că sunteți campion la șah? Vă ajută acest sport în activitatea dumneavoastră de polițist de frontieră?
C.M.U.: Practicarea Sportului minții aduce foarte multe beneficii. De când practic acest sport și în special din momentul constituirii Clubului de Șah GAMBIT HUȘI, unde antrenăm copii, am devenit toți foarte bogați și nu glumesc. Avem cei mai deștepți și frumoși copii, avem o mulțime de copii inteligenți care se afirmă la olimpiadele școlare până la nivel național, au obținut premii și la pian, fotbal etc.. Zilele trecute un copil din clasă I-a m-a văzut în fața școlii sale și m-a îmbrățișat pur și simplu bucuros că a luat medalie la ultimul turneu. Părinții îmi povestesc cum copiii lor, sâmbătă seara 28.05.2016, după turneul organizat au vrut să doarmă în pat cu medaliile la gât. Ce bogăție mai mare poate fi decât acele clipe în care zeci de copii te privesc cu recunoștință în ochi, când te salută pe stradă „Sarut mână domn Profesor”, când câștigă sau pierd partide cu lacrimi în ochi. Ne surprind la fiecare lecție sau concurs de exemplu: la un turneu de șah din Huși un copil care a câștigat locul I, clasa a ÎI – a, a luat medalia și diploma primite și i le-a dat unui copil din clasă I-a, care nu a luat premiu și plângea, i-am explicat că pe diplomă scrie numele sau și atunci a renunțat doar la medalie. La antrenamente doi copii joacă patru partide schimbând culorile dar meciurile se termină repede scor 2 – 2 egal deși unul dintre ei știam că este mai bun; Întreb curios de ce, iar cel mai bun îmi explică în șoaptă ca a pierdut în mod intenționat cele două meciuri pentru a nu îl supăra pe colegul sau de club. Stai printre ei și ai parte de momente unice, de lecții de viață. Acum îmi pare rău că nu am ascultat și să fi început lecțiile pentru copii cu ani în urmă. În prezent avem 250 copii care vin la lecții în municipiul Huși cât și în comunele Arsura și Dranceni, dar suntem solicitați mai nou și în alte comune limitrofe. Aceasta este cea mai mare bogăție a noastră și da, suntem foarte bogați.
R.L: Ce spun colegii/șefii despre această pasiune a dumneavoastră?
C.M.U.: Simt că am sprijinul colegilor/șefilor iar atât timp cât îți faci treaba nimeni nu are nimic împotrivă. Țin să menționez că suntem mai mulți polițiști de frontieră implicați în acest proiect, este o echipă și doar nu meritul meu. Sperăm să ne descurcăm cu numărul tot mai mare de copii și să nu îi dezamăgim. Este o muncă de voluntariat și credem că nu poți să treci așa prin viață și să nu faci ceva pentru comunitatea ta, să lași ceva de care oamenii să își amintească cu plăcere altfel totul este în zadar, dacă tot vrem să trăim frumos. Și atât timp cât faci lucruri frumoase doar cineva prea rău s-ar împotrivi și nu ar înțelege, dar chiar și așa am merge mai departe. S-a muncit mult și am ajuns într-un moment în care cu toate greutățile (finaciar, lipsă unui spațiu doar pentru club, insuficiente materiale etc.) nu avem decât varianta de a merge mai departe. Acestea sunt lipsuri mult prea minore comparativ cu bucuria copiilor.
R.L: Ce proiecte personale/profesionale aveți pentru viitor?
C.M.U: Singurul proiect care contează acum este antrenarea copiilor, participarea lor la competiții; vrem să îi ducem la nivel național, avem multe în cap dar le luăm pas cu pas și să știți că sunt o mulțime de Oameni cu suflet în județul Vaslui cât și în țara noastră și probabil în această constă reușită noastră (suntem mult mai buni decât părem.. Dar repet este meritul copiilor, părinților lor, celor care ne sprijină dezinteresați și de abia în final al echipei, eu unul sunt doar unul dintre instructori, antrenori, sportivi.
Citește și celelalte interviuri ale seriei ”În spatele uniformei”:
FOTO. Cum a ridicat un criminalist fotografia de investigații la rang de artă
FOTO. Vechea tradiție maramureșeană a cioplitului, ținută în viață de un polițist de frontieră
FOTO+ VIDEO. Cum se împacă meseria de jandarm cu cea de artist popular
FOTO. Interviu cu un criminalist român: Dumnezeu creează prin mâinile mele
FOTO. Artă la Poliție. Povestea Otiliei Ion, polițista care coase goblenuri
