Seria interviurilor cu oamenii legii care au pasiuni deosebite continuă, marți, cu subcomisarul Flavian Sergiu Savescu, din Caraș-Severin. El a început să realizeze fotografie artistică din 2009, deși a cochetat cu această pasiune cu mult înainte. După mai multe etape ale vieţii sale de poliţist, de la cercetări la faţa locului, la investigarea fraudelor economice, acum face parte din echipa Serviciului de Investigarea Criminalităţii Economice al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Caraş-Severin. Într-un interviu pentru România liberă, subcomisarul a explicat legătura dintre munca sa și pasiunea pentru arta fotografică.
România liberă: De când sunteți polițist, cu ce anume vă ocupați în cadrul I.P.J. Caraş-Severin și ce grad aveți?
Flavian Sergiu Savescu: Am devenit polițist în anul 1996. După mai multe etape ale vieţii mele de poliţist, de la cercetări la faţa locului, la criminalistică, acum fac parte din echipa Serviciului de Investigarea Criminalităţii Economice al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Caraş-Severin, având ca linie de muncă corupția și achizițiile publice. Lucrez la acest serviciu din anul 2007, după ce am susținut și luat un examen de trecere în corpul ofițerilor, în prezent având gradul de subcomisar. Am urmat Școala de Subofițeri de Poliție “Vasile Lascăr” din Câmpina, facultatea de Drept în cadrul Universității Transilvania din Brașov și am făcut un masterat în administrație publică în cadrul Universității “Vasile Goldiș” din Arad.
Dincolo de uniformă, îmi urmez şi pasiunea….fotografia. În prezent, urmez cursurile unui masterat în fotografie în cadrul Universității de Arte și Design, din Cluj-Napoca. Sunt originar dintr-un mic orășel din zona Banatului Montan, pe nume Oțelu Roșu. Am 40 de ani, sunt căsătorit de 19 ani și am o fetiță în vârstă de 8 ani.
R.L: Ce v-a determinat să alegeți meseria de polițist? Aveți polițiști în familie?
FSS: Nu îmi amintesc să îmi fi dorit vreodată să fiu altceva decât polițist, mi s-a părut în mod constant o meserie incitantă, care mi-a fost tot timpul prima pasiune. Cred că am considerat-o cea mai mare provocare, dovadă că de nouă ani îmi desfășor activitatea într-un domeniu în care nu mi-am imaginat niciodată înainte că voi activa. Am avut un unchi care era polițist, este la pensie acum și cu care mă întâlneam în vacanțele de la bunici, dar nu aș putea spune că m-a influențat în vreun fel.
R:L: De unde vine pasiunea pentru fotografie?
FSS: Pasiunea pentru fotografie vine din copilărie. Părinții mi-au cumpărat un aparat rusesc cu care făceam fotografii bunicilor și imortalizam peisajele de la ţară. Apoi, în școala generală, îmi amintesc că aveam un prieten mai mare care își făcuse un laborator de developat în debaraua apartamentului părinților lui. M-a chemat o dată să îmi arate procesul de developare. Am fost fascinat de magia apariției fotografiilor pe acel petec de hârtie trecut prin substanța aceea gălbuie. Am continuat să fotografiez cu acel aparat rudimentar.
Apoi a urmat școala de subofițeri. Am ales profilul criminalistic, iar un an de zile am avut în grijă, împreună cu un alt coleg, laboratorul foto, în care am tot experimentat. Îmi conspectam dintr-o carte modalitățile de realizare a diverselor efecte, cam ceea ce se obține azi în programele de editare dar, la vremea aceea, mult mai rudimentar. Tot în școala de subofițeri, în anul 1996, am luat contact cu fotografia color și am făcut primele astfel de fotografii în acel laborator. Apoi au urmat cinci ani în cadrul Poliției Municipiului Reșița, criminalist fiind, ocupându-mă de cercetarea la fața locului. Am avut șansa să lucrez fotografie în mod clasic, să înțeleg întregul proces așa cum a apărut el inițial, înainte de era digitală.
R.L: Au fost cazuri rezolvate datorită sau și datorită fotografiilor realizate de dumneavoastră? Ne puteți da câteva exemple?
FSS: Îmi place să cred că am contribuit la rezolvarea unor cazuri. Îmi amintesc că la un caz de furt dintr-un magazin am ridicat de pe un raft o urmă papilară, despre care am crezut inițial că este urma unei palme. Am fotocopiat-o și a urmat munca de comparare cu amprentele persoanelor suspecte, persoane aduse la amprentat de colegii de la judiciar. Ulterior, am realizat că urma respectivă nu provenea de la o palmă a făptuitorului, ci de la una dintre tălpile lui. Fiind desculț, s-a urcat pe raft pentru a putea sustrage bunurile la care nu ajungea. Ulterior, acesta a fost identificat. Ca și criminalist, planșele foto realizate contribuiau, într-o anumită proporție, la rezolvarea diverselor cazuri, fie ele de la fața locului sau de la reconstituiri.
R.L: Ce vă place să fotografiați cel mai mult?
FSS: Acum un an și ceva v-aș fi răspuns că îmi place să fotografiez peisaje. Județul unde trăiesc și îmi desfășor activitatea abundă de locuri minunate. Aici sunt cascada Bigăr, Cheile Nerei, Cheile Carașului, pinul negru de Banat, aici avem prima cale ferată montană din România, numită Semeringul Bănățean și atât de multe alte locuri!
Acum, însă, vă răspund că îmi place să fotografiez locuri care au o poveste, oameni care au trăiri și pe care le pot transpune în fotografie, activități autentice, adică simt o atracție mai mare pentru ceea ce înseamnă fotojurnalism. La un peisaj vreau să redau atmosfera, un chip îmi place să îl surprind atunci când persoana care îl poartă este cu ea însăși, conștientă sau dominată doar de propriile trăiri.
R.L: Dacă nu ați fi fost polițist, ce meserie v-ați fi ales?
FSS: Aceasta este cea mai grea întrebare. Acum, fotograf fiind, v-aș răspunde că mi-ar plăcea să fiu…fotograf! Dar nu ar fi decât pe jumătate adevărat! Am avut câteva reușite în fotografie și asta m-a făcut să mă întreb dacă aș renunța la a fi polițist pentru a fi fotograf…! Sau mi-am închipuit cum ar fi. Același răspuns a venit de fiecare dată. Nu! Nu aș renunța la a fi polițist, este o provocare mai mare aceea de a încerca să dovedești un infractor decât de a realiza o fotografie reușită! Atunci când am intrat la școala de subofițeri sau când am luat examenul de ofițer m-am simțit mult mai împlinit decât atunci când am luat prima mea medalie de aur!
R.L: Câte fotografii ați făcut până acum? Aveți expoziții? Câte? Detaliați!
FSS: Fotografii am făcut zeci..de mii! Am avut până în prezent cinci expoziții personale (două în Oțelu Roșu, două în Reșița și una în Craiova) și am participat la 15 expoziții de grup (Arad, Craiova, Oradea, Reșița, dar și în Germania, Austria, Ungaria), fiind membru al Foto Clubului Pro Arad și membru fondator și președinte al Foto Clubului Banatul Montan. În anul 2015, am participat la o tură foto în China, ca membru al Foto Club Pro Arad, la invitația Federation of Asian Photographic Art.
R.L: Cum ”simțiți” o fotografie? Ce încercați să surprindeți atunci când fotografiați oameni, probe, peisaje etc.?
FSS: Așa cum spuneam mai sus, la un peisaj vreau să surprind atmosfera care îmi atrage atenția. Prefer peisaje care surprind prin ceva, așa cum spun eu, un contrast de culoare, de mișcare, dar, în primul rând, o atmosferă mai mult sau mai puțin dramatică. Cine este fotograf știe că atunci când mergi undeva începi să vezi diverse încadrări fotografice ale locurilor prin care treci și care îți atrag simțul estetic. Atunci când fotografiez oameni mă atrag trăsăturile lor, nu neapărat fizice. Îmi place să redau trăirile acestora. Probe nu mai fotografiez.
R.L: Ați fotografiat celebrități? Puteți da exemple?
FSS: Nu am fotografiat celebrități; nu aș refuza, dar nu s-a întâmplat. Nu sunt fotograf de studio, deși aș încerca orice gen fotografic.
R.L: Ce premii naționale/internaționale ați câștigat?
FSS: Am participat până acum la peste 50 de saloane naționale și internaționale. Am peste 400 de acceptări, respectiv 100 de fotografii distincte, acceptate în 24 de țări din lume. Am câștigat 11 medalii de aur, argint și bronz și mai multe mențiuni, diverse diplome.
Am câștigat premiul I la secțiunea “Natură și biodiversitate” și Marele Premiu la Salonul Național de Fotografie Turistică de la București din anul 2014. Am fost ales Fotograful Anului în anul 2014 în cadrul Foto Club Pro Arad.
Am fost distins cu următoarele titluri fotografice:
– Artist AAFR de Asociația Artiștilor Fotografi din România;
– Crown 2 de Global Photographic Union;
– PSA 3* de Photographic Society of America;
– Artist ICS de Image Colleague Society International;
– Artist USPA de United States Photographic Alliance;
– Honourary PESGSPC de Pascal English School and Greek School Photographic Club, pentru contribuția la promovarea artei fotografice.
Citește și celelalte interviuri ale seriei ”În spatele uniformei”:
FOTO. Vechea tradiție maramureșeană a cioplitului, ținută în viață de un polițist de frontieră
FOTO+ VIDEO. Cum se împacă meseria de jandarm cu cea de artist popular
FOTO. Interviu cu un criminalist român: Dumnezeu creează prin mâinile mele
FOTO. Artă la Poliție. Povestea Otiliei Ion, polițista care coase goblenuri
