Seria interviurilor cu oamenii legii care au pasiuni deosebite continuă, luni, cu Eugen Dumitrescu Buzică (47 de ani), polițist în cadrul Serviciului Criminalistic de la Inspectoratul Județean de Poliție Teleorman. Împreună cu ”colegul” său, Led, un câine de serviciu din rasa ciobănesc german, merge pe urmele infractorilor și îi descoperă. Eugen Buzică povestește, într-un interviu pentru Rl, că s-a apucat de pictat în urmă cu 20 de ani, el primind și semne divine.
România liberă: De când lucrați în poliție? De ce ați ales să deveniți polițist și ce vă place cel mai mult la această meserie?
Eugen Buzică: Sunt polițist din anul 1996. Am absolvit Școala Militară de Subofițeri ”Câmpina”, promoția 1996. Am lucrat la postul de poliție Popești – Leordeni, jud. Ilfov, iar, în prezent, sunt polițist la biroul Investigare Tehnico-Științifică la Locul Faptei (I.T.S.L.F.) – Serviciul Criminalistic, din cadrul IPJ Teleorman, având funcția de conducător câine pentru prelucrarea urmelor de miros uman. ”Colegul meu de muncă” este Led, un câine de serviciu din rasa ciobănesc german, care a făcut stagiu de pregătire (dresaj) în cadrul Centrului Chinologic Sibiu pe o perioadă de șase luni de zile, câinele fiind specializat aici pentru folosirea în serviciu în prelucrarea urmelor de miros uman cu ocazia deplasărilor la cercetarea la fața locului. Ciobănescul german este și rasa mea preferată, alături de celelalte rase de câini, în mod special – cele pretabile unui dresaj mai avansat (ciobănesc german, rotweiler, doberman, rase de câini cu un grad mare de obediență față de conducător…și pot spune că iubesc în general animalele ).
Rl: De când pictați? Moșteniți cumva talentul din familie?
Eugen Buzică: Dorința de a așterne pe hârtie ceva care să placă ochiului și să sensibilizeze eventual pe cei din jurul meu, aș spune că o formă incipientă și timidă de pătrundere în lumea artelor plastice am simțit-o încă din copilărie, din școala gimnazială. Atunci, desenam pe ultimele file ale caietelor, fiind urecheat deseori de către profesor pentru acest lucru. Apoi, am devenit responsabil cu gazeta de perete a liceului, ”Ariciul”, unde, sub forma unor caricaturi demne de tot hazul, erau parodiate toate năzbâtiile voite sau nu de către noi, elevii de atunci, și rămase acum ca plăcute amintiri.
Tehnica picturii de șevalat sau a icoanei bizantine pe lemn pot spune că am deprins-o mult mai târziu, la vârsta de circa 26 de ani, când, după un studiu personal sau al diferitelor materiale, am simțit nevoia de mai mult …mai complex. Ulterior, în anul 2002, am absolvit Școala Populară de Arte – Secția Pictură, din Alexandria, sub îndrumarea profesorului Constantin Bichescu.
Rl: Ce sentiment aveți atunci când pictați? Ce vă place să pictați cel mai mult?
Eugen Buzică: Pot spune că pictura îmi oferă refugiul necesar, atunci când simt nevoia de liniște, mă ambiționează, mă stimulează, mă ține mereu în priză, simt că atunci când pictez, timpul parcă trece mai repede, îl simt altfel într-un mod plăcut și deosebit și important de reținut, practic nu resimt oboseală și cred că așa am identificat acel ”ceva” care îmi oferă confortul minții și posibilitatea regăsirii liniștii interioare.
Deși îmi plac toate formele prin care se poate exprima arta plastică, realizând numeroase lucrări de pictură în ulei, acrilic, grafică sau caricatură, cel mai mult pot spune că m-au atras icoana pe lemn bizantină și tehnica de realizare a acesteia.
Rl: Când ați pictat prima icoană? Ce ați făcut cu opera respectivă?
Eugen Buzică: Prima icoană pe lemn am realizat-o în ultimul an la Școala Populară de Artă și i-am dăruit-o cu mare drag fiicei mele, Elena, la aniversarea zilei de naștere și a împlinirii vârstei de doi ani, rămânând, de atunci, ca o cutumă să îi dăruiesc în fiecare an o icoană. Ca mod de realizare, tehnica picturii icoanei bizantine pe lemn nu este una greoaie, putând fi accesibilă multor iubitori ai artei plastice (picturii), cu condiția ca aceștia să își creeze o stare de spirit adecvată lucrului; perseverența, calmul și răbdarea fiind principalele cerințe și atuuri.
Rl: Cum realizați icoanele pe lemn/ pe scoarță de copac? Cât de greu sau ușor vă este să le pictați?
Eugen Buzică: Povestea creării unei icoane poate începe cu achiziționarea unui suport de calitate, care poate fi din lemn de tei foarte bine uscat și șlefuit, suport care poate fi achiziționat din magazinele de profil sau procurat personal şi folosit, după ce, în prealabil, a fost bine uscat. După șlefuire şi pânzare, suportul de lemn ales pentru icoană suportă operaţiunea de grunduire, care se face în mai multe straturi succesive şi subţiri (pentru a nu crăpa) şi se finisează cu o hârtie abrazivă cu granulaţie mică. Urmează desenul, realizându-se scena religioasă sau sfântul dorit a fi pictat, aplicarea unor straturi de substanţe necesare lipirii foiţei de aur sau şlac-metal şi, în cele din urmă, se realizează pictura prin folosirea pigmenţilor de culoare sau a vopselei tempera, acestea din urmă fiind fixate pe stratul de grund cu ajutorul emulsiei de ou, preparate în prealabil şi folosită în amestec cu pigmentul.
Mai trebuie amintit că, spre deosebire de pictura laică, realizarea unei icoane presupune şi respectarea unor dogme şi canoane iconografice, respectând principiile, învăţăturile şi îndrumările cuprinse în Erminiile picturii bizatine. Ultima etapă constă în aplicarea unui strat de vernil, pentru protejarea suprafeţei pictate. Tot în acest mod, pot fi realizate icoane şi pe alte tipuri de suporturi, unul deosebit pe care eu l-am încercat a fost pur şi simplu scoarţa desprinsă de pe copac, lăsată la uscat, încleiată şi pânzată, pentru a-i conferi rezistenţă, grunduită şi pictată aşa cum am arătat mai sus.
Rl: Sunteți o persoană religioasă? Cum v-a ajutat pasiunea pentru pictură pe plan profesional? Ați avut parte de vreun semn divin care v-a determinat să pictați icoane?
Eugen Buzică: Deseori, sunt întrebat dacă această pasiune a mea de a picta icoane m-a ajutat vreodată şi în plan profesional. Ca un semn de la Dumnezeu, acest lucru s-a întâmplat în urmă cu mai mulţi ani, când, aflându-mă în serviciul de patrulare, pe una dintre străzile municipiului Alexandria, am oprit şi am legitimat o persoană, iar la controlul bagajului pe care acesta îl avea asupra sa, am constatat că acesta conţinea şi patru icoane pictate pe lemn, pentru care persoana în cauză a încercat să justifice că provenienţa acestora este legală, că îi aparţineau în fapt şi că intenţiona să le ducă la un centru de restaurare.
Mi-am dat seama cu uşurinţă că cele patru icoane erau foarte valoroase, fiind icoane de patrimoniu şi că puteau fi sustrase dintr-un lăcaş de cult, icoanele în cauză având asupra lor „acea patină a timpului” care uneori nu poate fi observată cu uşurinţă, lucru care s-a şi demonstrat ulterior, în urma cercetărilor efectuate, iar icoanele s-au întors, cu voia Domnului, în biserica din comuna Buzescu, de unde fuseseră sustrase.
Rl: Ce spune familia despre această pasiune a dumneavoastră? Vă susține? Ce spun colegii? Ați participat la expoziții? Vă rugăm să detaliați.
Eugen Buzică: Mă bucur foarte mult că atât familia, cât şi prietenii şi colegii apreciază ceea ce fac şi, de cele mai multe ori, mă susţin, când particip la expoziţii personale sau de grup. Astfel, am participat la Expoziţia Naţională de icoane „Rugândun-ne ţie”, din Piteşti, județul Argeş, şi Curtea de Argeş, expoziţii la care am participat în fiecare an din anul 2006 şi până în pezent şi unde am obţinut mai multe premii speciale şi premii de excelenţă, precum şi premiul II în anul 2010, dar şi la alte expoziţii de profil din Alexandria, Bucureşti, Craiova, Constanţa, Brăila, Cîmpulung Muscel. Am expus lucrări și la Centrul Cultural al MAI și vreau să-i mulțumesc doamnei comisar-șef Adina Maftei, pentru sprijinul acordat, atât mie, cât și celorlalți colegi care au înclinație către artă. Am fost deseori invitat să expun lucrări de pictură sau icoane cu ocazia unor evenimente mai mult sau mai puţin speciale.
SERIAL RL
Citește și: FOTO. Interviu cu un criminalist român: Dumnezeu creează prin mâinile mele
Citește și: INTERVIU cu Marian Godină: Poliția este cel mai bun punct de observare a societății cu bune și cu rele
Citește și: FOTO. Povestea polițistului Virgil Nicolae, care pictează icoane: ”Dumnezeu m-a ales să fac artă”
Citește și: FOTO. Artă la Poliție. Povestea Otiliei Ion, polițista care coase goblenuri
