» Cel de-al doilea film realizat de Corneliu Porumboiu, "Politist, adjectiv", are premiera astazi la Bucuresti. Productia non-thriller se bucura de cateva interpretari de senzatie, un scenariu inteligent si o naratiune frusta, dar de profunzime.
» Publicul francez a fost mai receptiv si a ras mai mult la replicile din film decat publicul din Romania, spune regizorul dupa ce a observat reactiile si la Paris, si la TIFF Cluj sau la Vaslui.
"M-am gandit foarte mult la genul pe care il va avea filmul. Un policier nu putea fi, pentru ca acesta are nevoie de multa actiune, iar aici nu e cazul", spunea regizorul si scenaristul filmului. Corneliu Porumboiu a lucrat trei variante de scenariu, chiar patru potrivit lui Dragos Bucur, actorul care duce filmul pe umeri intr-un mod exceptional, curat si onest, purtandu-si personajul – Cristi, politist judiciar la Vaslui – pe marginile "constiintei". Regizorul spune ca momentan nu se simte pregatit sa lucreze pe scenariul altcuiva, dar daca la un moment dat se va ivi ocazia, nu ar ezita sa intervina pe el. "Politist, adjectiv" urmeaza sa participe la festivalurile de la Toronto, New York si la cel de la Sarajevo, la ultimul in afara competitiei. De asemenea, a fost achizitionat de HBO si sunt asteptate si alte televiziuni.
Constiinta, boala grea
Filmul, distins cu Premiul Juriului sectiunii Un Certain Regard – Cannes 2009 si Premiul FIPRESCI – Cannes 2009, este descris minimal: Cristi, un tanar politist, refuza sa aresteze un adolescent care ofera hasis unor colegi de scoala. "A oferi" se pedepseste de catre lege. Politistul este de parere ca legea se va schimba si nu vrea sa aiba pe constiinta viata unui tanar pe care il considera iresponsabil. Insa pentru superiorul sau, Anghelache, comandantul politiei – in interpretarea de forta a lui Vlad Ivanov – cuvantul "constiinta" are o diferita semnificatie.
Cristi este proaspat casatorit, cu profesoara Anca – tanara actrita Irina Saulescu – si in luna de miere petrecuta la Praga cu un an in urma a descoperit ca tinerii fumau droguri pe strada fara sa se simta amenintati de politie. Considera ca lumea e in schimbare si, in curand, si in Romania se va intampla acest lucru. Toate cele de mai sus i le explica procurorului – interpretat enervant de bine de Marian Ghenea, fostul meu vecin de care sunt mandra, iar el, la randul sau, e mandru ca regizorul Porumboiu i-a acordat o noua sansa la cei 50 de ani ai sai, daruindu-i "o bucurie mare". Procurorul insa, usor aerian, plictisit, il ia in raspar pe politist, gandindu-se cum ar fi ca Brasovul sa se cheme Mica Praga, dupa modelul Micului Paris, recomandandu-i in final sa incheie cazul acesta, atat de simplu, cu un flagrant.
Minimalismul ramane "arma" lui Porumboiu
Povestea de constiinta se muleaza pe minimalismul mijloacelor de filmare uzitate de regizor, de la cadrele filarii – mimica, miscarea, asteptarea, framantatul mainilor lui Dragos, pana si gestul aprinderii tigarilor si cel al accesarii telefonului pentru verificarea orei, care se consuma aproape in timp real – pana la ritualul intrarii in birou, discutiile seci cu colegii sau cele lipsite de caldura, dar cerebrale, cu sotia acasa sunt elemente care coc si apoi cresc o tensiune interioara sufocanta si angoasanta ce transcende ecranul spre spectator. Migrarea aceasta aproape electrica – as fi in stare sa pariez ca poate fi urmarita cu un ampermetru – este amplificata de dialogurile de la final, cand comandantul de politie il pune pe subaltern sa caute in DEX sensul cuvintelor "constiinta" si "lege morala".
Anghelache se da erudit, le pomeneste de maieutica, este usor indulgent cu subalternii inculti sau servili, pare ca are un respect pentru decizia lui Cristi, dar legea e lege si daca nu ar fi respectata s-ar ajunge la haos. Daca secretara Gina crede ca constiinta are legatura cu credinta, atunci pentru comandant legea are drept reper insasi Constitutia. Nigel Andrews de la Financial Times aprecia ca "daca Jacques Derrida, parintele deconstructiei, ar fi facut un film politist, acesta ar fi fost «Politist, adjectiv». In intregul film este vorba de fapt despre semne si semantica". Dragos Bucur apare in cele mai multe cadre in acelasi pulover pe gat – la Vaslui se apropie iarna – cu o geaca de blugi imblanita, in lungile minute de filaj. Sta, merge prelins pe langa cladiri sau garduri, iar sta, isi aprinde tigara, priveste indelung o groapa semnalata corespunzator, aproape de domiciliul "victimei" sale, mai ia un ceai. Privirea lui, intre timp, comunica lupta interioara.
Ajunge seara acasa, iar nevasta asculta pe calculator, probabil pe youtube, o enervanta melodie interpretata de Mirabela Dauer. Enervanta pentru ca e data tare, el e obosit si preocupat, sotia nu-l aude cand ii cere sa dea sonorul mai incet si… mananca. Dupa ce incheie cina, se duce in sufrageria unde se petrece scena, Anca redand deja de cateva ori cantecul. Mirabela canta ca iubirea nu poate exista decat in doi si ca "ce-ar fi marea fara soare, campul fara floare…". Cristi, usor enervat, isi intreaba sotia ce-i cu asocierea asta, ca marea e mare si fara soare, campul e camp si fara floare. Se iveste profesoara din Anca si-i da explicatii de semantica si gramatica exact cum face ea la scoala. O scena in avanpremiera celei cu Dictionarul explicativ.
Un decor pe masura: Vaslui
"Politist, adjectiv" pare un film greu de digerat, iar finalul abia ma abtin sa nu vi-l povestesc. Greutatea este suplimentata spre final de lipsa de reactie vadita a tanarului politist si de dificultatea cu care asculta recomandarile superiorului. Corneliu Porumboiu a explicat ca singurele decoruri aranjate sunt cele din apartamentul politistului si din biroul comandantului. In rest sunt locuri reale, folosite asa cum le-a gasit la Vaslui, filmate de multe ori cu o camera statica, iar femeia care-i vinde politistului ceaiul este vanzatoarea reala din acel chiosc. Doar groapa de care spuneam mai sus s-a transformat intre timp intr-un morman de pietris. Totul se deruleaza in lumina cruda a orasului baltit, auzindu-se, ca un sunet de fundal necesar, doar pasi pe pietris, excese scurte de tuse sau de tras nasul, din cand in cand lingura lovind farfuria si vocile copiilor in timp ce joaca fotbal.
Regizorul spune ca nu a insistat prea mult pe succesiunea din cadrele de urmarire, cat pe faptul ca tot timpul se gandea "ca personajul meu sa fie bine acolo, in scena respectiva, in mediul lui". Filmul este un fel de frate mai mare al lui "A fost sau n-a fost" (2006) – castigator al Camera d’Or pentru debut si alte peste 20 de premii din lume, distribuit in 30 de tari –, desi a fost realizat dupa. Lumina si decorul, oamenii sunt tot de la Vaslui, iar franturile de viata par familiare.
Vlad Ivanov, care a fost distins pentru rolul din "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" cu premiul pentru cel mai bun rol secundar acordat de Asociatia Criticilor de Film din Los Angeles, a spus ca un reporter strain l-a intrebat la un moment dat ce diferente a sesizat intre modul de lucru al lui Cristian Mungiu si al lui Corneliu Porumboiu. Raspuns: "Nici una, nici macar de inaltime".
Subtil si sofisticat
"Noul val al cinematografiei romane castiga si mai mult prestigiu cu non-thrillerul cerebral al lui Corneliu Porumboiu, «Politist, adjectiv». Cu filmul castigator al premiului Camera d’Or din 2006, «A fost sau n-a fost», Porumboiu si-a castigat reputatia de regizor si scenarist cu o ureche buna pentru dialog si un interes in vastele ramificatii ale adevarului. Filmul sau, «Politist, adjectiv», are ca subiect un politist contemporan care supravegheaza neintentionat un tanar banuit ca vinde droguri si care ia lucrurile la alt nivel, tintind spre un intelect si o intelegere profunda a limbajului in termeni ai autoritatii si produsul totalitarismului (…).
Porumboiu e unul dintre putinii cineasti din ziua de azi care inteleg atat de complet si puterea limbajului, si puterea elementelor vizuale. Isi foloseste inteligenta pentru a investiga influenta unui sistem care si-a exercitat controlul timp de generatii, sustinand ca astfel de sisteme mor incet si nu de moarte buna." – Jay Weisseberg, Variety.
"Acest film subtil, fara presupuneri si totusi sofisticat, poate parea confuz la prima vedere, dar cu expunerea la festival si suportul critic pare a fi destinat pentru o cariera solida in filmele de arta"- Screendaily
