Protestele de la Budapesta ilustreaza relatia speciala ce s-a stabilit intre politica si sentimentul frustrarii, in epoca noastra mediatica. Reala sau imaginara, colectiva sau personala, aceasta bomba cu efect intarziat este tot mai des manipulata de extremisti, nationalisti si alti aventurieri, ce nu ajung sa se constituie in contra putere democratica. Frustrarea i-a scos in primavara pe tinerii din orasele Frantei sa protesteze impotriva unui proiect de lege insuficient explicat, ce parea ca ii lasa pe absolventii unor cicluri de studii la discretia patronilor. A profitat de ea o alta frustrare, cea a tinerilor de culoare si a magrebienilor de la periferie, care nici nu puteau visa la contractele de munca respinse de studenti. Frustrarea poate avea efecte si mai devastatoare in tarile in care traditiile democratice raman fragile. Iata ca reproducerea in presa a unor imprudente cuvinte pronuntate de premierul Gyurcsany a declansat rapid mecanismul unei adevarate razmerite sociale. Sigur ca ungurii sunt nemultumiti de costul ridicat al vietii, de datoria publica si de noile masuri de austeritate necesare, din moment ce Ungaria depaseste de cateva ori cota deficitului public fata de normele impuse de Bruxelles.
In paranteza fie spus, premierul socialist maghiar nu prea stie nici cum sa le explice colegilor de trandafir din Parlamentul European unde s-au dus miliardele de euro puse la dispozitia lui de socialistii europeni in ultimii doi ani. Dar episodul cu minciuna recunoscuta a fost repede manipulat pentru coagularea altor frustrari, unele cu caracter nationalist si antidemocratic patent. Asa se face ca in europenizata Ungarie de astazi, aceste evenimente ii ofera o tribuna nesperata unui obscur lider nationalist Ð Laszlo Toroczkai. El are astfel ocazia sa vorbeasca pe fata despre gruparile de gherila, model Kosovo, pe care le organizeaza in tinuturile locuite de ungurii minoritari prin tarile invecinate cu Ungaria. Or numai de un nou Kosovo, de asta-data unguresc, nu ar avea nevoie Uniunea Europeana, intr-o perioada cand abunda intrebarile despre costul exorbitant al extinderii care devine si factor de instabilitate. Polonia, republica monozigota, a adus deja in comunitate modelul unui fundamentalism catolic ce parea de multa vreme depasit in restul Europei occidentale.
Ungaria ameninta sa redeschida o alta cutie a Pandorei, despre care nationalistii afirma ca a fost prost inchisa la Trianon. Europenii se intreaba ce noi surprize le vor aduce Romania si Bulgaria, inainte ca usa pe care ele intra, la mare inghesuiala, sa se inchida pentru multa vreme. Dupa care Uniunea Europeana si impersonalul ei guvern vor trebui sa gestioneze un nou tip de frustrare, multinationala, pe care nimeni deocamdata nu stie cum sa o abordeze.
