16 C
București
marți, 28 septembrie 2021

Politica la tara si inflatia electorala

Experimentul facut de "Romania libera" cu camera ascunsa a scos la iveala o realitate paralela cu cea de la televizor. Reporterii s-au dat reprezentanti ai unui candidat fictiv si au intrebat cativa primari cam cat ar costa sa obtina niste voturi. A aparut imediat un adevarat mercurial electoral. Dialogurile tragicomice dintre reporteri si primari ar merita puse pe scena. Singurul primar care refuza o face pentru ca ii este frica de Marian Oprisan, apoi explica reporterilor sub acoperire cum se distribuie banii de la judet pentru lucrari de infrastructura: in functie de procentul obtinut de PSD in fiecare comuna. Electoratul rural pare a ramane captiv si usor de cumparat. Pana acum cativa ani, partidele foloseau institutiile si beneficiile sociale pentru a constrange votul: daca erai suspectat ca nu ai votat cum trebuie, nu mai primeai ajutor social, aprobare de taiat lemne, iar pensia putea sa intarzie suspect.

 

In ultimii ani, am facut un progres considerabil: cresterea economica a ajuns si la tara, bani exista, acum votul se cumpara direct. Viorel Hrebenciuc se lauda intr-un ziar cum va castiga alegerile din colegiu detasat: a dat telefoane (din opozitie, nu?) la Guvern, astfel incat toate satele din colegiu au fost asfaltate peste noapte. Cum povesteste chiar el, nu mai stiau vacile sa se intoarca acasa de la izlaz, dimineata plecasera pe drum de praf si seara se intorceau pe asfalt. Fabuloasa imagine, haios dom’ Viorel! La mine la tara un candidat a impartit peste la biserica. Contracandidatul sau a imprastiat prin sat zvonaci spunand ca pestele era stricat. Proasta inspiratie: taranii il mancasera deja, stiau ca fusese proaspat, minciuna a fost data in vileag imediat. Adevarul a triumfat, sa fie primit!

In 2004, cand vorbeam despre cele doua Romanii, cea urbana, care mersese cu Basescu, si cea rurala, a lui Nastase, i-am luat un interviu unui politician de marca cu aere de intelectual. Imi explica doct ca oamenii de la tara obisnuiesc sa se raporteze diferit la istorie, au altfel de valori. In consecinta, aleg mereu stabilitatea, deci pe Nastase in acel caz. Am avut atunci ideea sa caut in statistici satul care votase in cel mai mare procent cu Basescu. Minune: am gasit o comuna din sud, de la Dunare, intr-un judet altfel pesedist. Am trimis un reporter sa afle de ce nu respectau satenii de acolo regula statistica si de ce se raportau altfel la istorie decat restul tarii. Ei bine, explicatia avea si ea un oarecare haz. Oamenii de acolo erau in conflict cu niste arabi, care cumparasera pamant in zona si le inchisesera drumurile de acces spre izlaz.

 

Nu era clar de la ce pornise zvonul (sau daca era un zvon), dar satenii erau convinsi ca arabii respectivi erau doar fatada unei afaceri detinute de Dana Nastase. Oamenii erau convinsi ca au un conflict pe pamant cu familia Nastase si votasera in consecinta.
Se va schimba vreodata politica de la tara? Votul uninominal ar fi fost un prilej, dar cred ca l-am ratat deja. Ba chiar, competitia acerba la nivel personal intre candidati cred ca are un efect pervers limpede: votul se va scumpi. Legile pietei functioneaza impecabil aici: fiind legat de un colegiu limitat, candidatul-investitor poate urmari cum se transforma fondurile in voturi, nu mai depinde de alti colegi, cum era inainte pe lista, acum performanta e individuala. Cererea si oferta au fost limpezite de votul uninominal. Nu spun ca am facut prost ca l-am adoptat, doar ca ar trebui sa fim constienti de efectele perverse.

 

Fara aplicarea drastica a legilor care interzic mita electorala si limiteaza fondurile de campanie, noul sistem electoral creste presiunea pentru cumpararea voturilor. Banul devine mai puternic si democratia o marfa. Deocamdata, tot mai scumpa. Daca reporterii "Romaniei libere" cumparau 50 de voturi cu 5.000 de euro, asta inseamna ca ne aflam in plina inflatie electorala. E scump, dom’le, scump! Desi in acest caz primarii dornici sa intre imediat in schema il cam jecmaneau pe candidatul fictiv, baiat fin de la oras, dornic sa arunce cu bani. Iar Viorel Hrebenciuc tocmai ne invata un alt procedeu cu care americanii se tot lupta. Acolo se numeste "pork barrel". Numele vine de la obiceiul stapanilor de sclavi care le aruncau robilor butoaie cu carne sarata de porc, pe care acestia se bateau.

 

Acum, sintagma a ajuns sa insemne procedeul prin care membrii Congresului atrag fonduri de la Guvern pentru colegiile lor electorale. Adica exact ce face cu succes Hrebenciuc. Sistemul este pervers pentru ca, odata instalat, votul pentru asemenea politicieni potenti devine o alegere pur rationala si indreptatita: din moment ce omul iti aduce bani de drumuri, scoli etc., ar fi o nerozie sa il schimbi cu un nou-venit fara influenta politica, deci fara posibilitate sa aduca bani. De platit, platim noi toti de la buget. Candidatii prosti cumpara voturi cu banii lor, dom’ Viorel le cumpara cu banii nostri.

Ultima oră
Pe aceeași temă