Intervievata pe strada, o infocata sustinatoare Stolojan s-a pronuntat in favoarea… platformalistilor. Chiar asa a zis. Si a nimerit-o. Formalistii care s-au deconspirat prin stenograme (aflati acum in oarece deruta, pentru ca strategia lor este „formala”) n-au avut altceva de facut decat sa-si construiasca un cap de pod in afara PNL. Macelul fratricid n-a fost deloc formal si s-a terminat cu un PLD. „Daca ne decidem sa luam partidul” – mai ziceau platformistii, un fel de Gica Contra pana una-alta – de ce n-au facut-o, pentru ca PNL si PD sunt condamnate sa mentina Alianta (chiar daca PD practica bigamia)? Acum se contureaza o tripla alianta, PNL-PD, PD-PLD si, prin consecinta, si PNL-PLD. Intalnirile „preliminare” PD-PLD au fost formale, pentru ca au fost puse la cale de multa vreme. Ca sa nu ne formalizam in limbaj, am putea spune ca PD si-a mai tras o alianta.
Singura idee concreta a platformei era rasturnarea actualei conduceri a PNL. Cum? Sa plece, pur si simplu (impreuna cu „grupurile parazitare”), ca asa au concluzionat platformistii si apelantii. Termenul exact a fost „sa dispara”. In pripa. Sa vina „grupul nostru”. Conform stenogramelor, platformistii cautau variante si se pregateau pentru ele: crearea unui partid sau „castigarea” PNL. In absenta congresului, este evident ca se gandeau la puci. Asta nu-i act ostil? Reprosurile n-au facut altceva decat sa subrezeasca PNL.
Un adevarat tir de acuzatii (n-am auzit un cuvintel platformist despre bilantul pozitiv al guvernului) nu poate tine loc de platforma-program care sa pretinda plecarea lui Tariceanu. Functiile nu se pot negocia si transa in culise, ci la un congres.
Categoric, Stolojan are o cota de popularitate de invidiat (pentru aerul de tehnocrat si supusenia sa). Numai ca, daca dorea sa revina in fruntea PNL, poate si prim-ministru, trebuia sa-i lamureasca pe romani ce-a fost cu boala sa. Cand e vorba de boala, nu-i de glumit. Un premier trebuie sa fie sanatos. La episodul cu rocada, domnul Stolojan parea ca este bolnav de-a binelea, de aceea s-a retras si din fruntea partidului. Inainte de lansarea platformei, prin care a pretins practic si functia de sef al PNL, trebuia sa lamureasca si cine-l santaja si pentru ce, asa cum s-a afirmat la aceeasi rocada.
Numai adevar nu mai este in chinuita A.D.A. Confruntarea este acerba, desi se fac eforturi de a mima fratietatea. Preeminenta pentru separare pe listele europarlamentarilor (cica pentru „sanatatea” Aliantei) este inceputul sfarsitului si anunta un vid de putere. In fond, esenta Aliantei au constituit-o candidaturile pe liste comune la orice fel de alegeri. Toti infierbantatii din A.D.A vor fi responsabili pentru consecintele dezastruoase pentru tara pe care le va avea destramarea Aliantei. Daca electoratul mai crediteaza A.D.A. cu 46% inseamna ca, in lipsa de ceva mai bun, accepta aceasta fantasma care, de bine, de rau, a reusit sa nu lase Romania fara guvernare si sa ne trimita in UE. Liderii A.D.A. ar trebui sa manance pamant si sa mentina Alianta in picioare. Dezintegrarea PNL afecteaza insa Alianta, iar PD asteapta doar momentul prielnic de-a oficia cealalta alianta cu partidul disident. Chiar si demisiile platformistilor din PNL sunt formale. Cum „formala” este si pozitia PLD (in opozitie sau la putere?) sau „colaborarea” parlamentara a celor 28 de „independenti” (de fapt formalisti).
Nimic nu irita electoratul mai mult decat aceasta vanzoleala cu liste si posturi, cu platformisti si apelanti deveniti acum parteneri in a doua alianta a PD. Mai sunt de inteles unele jocuri politice, dar sa ameninti ca parlamentarii platformisti vor omori bugetul inseamna sa folosesti o arma murdara (Stolojan si siajul sau ii zic „forta in Parlamentul Romaniei”). Platformistii puteau macar sa astepte 1 ianuarie 2007, inainte de a ameninta ca nu vor vota bugetul. Asta numesc ei „propria agenda”?
In locul paruielilor, cineva trebuie sa parcurga proiectul european al Romaniei inca din 1 ianuarie 2007.
Opozitia isi rade in barba: lupta fratricida face cat zece duzini de motiuni de cenzura.
